Întrebări

Am fost la muzeu cu micuţa. A fost fascinată. Eu, mai mult decât ea, mai ales pentru faptul că, din câţi copilaşi erau pe acolo, al meu era cel mai zvăpăiat... aşa că totul a fost observat în fugă, folosindu-mi cel de-al treilea ochi... pentru că doi erau deja ocupaţi cu supravegherea zvârlugii. Iar fotografiile au fost un total dezastru. Peştii nu erau împăiaţi, aşa că n-am reuşit să fac nici o poză cum trebuie: ori se mişca Andreea, ori peştii! Aşteptăm primăvara şi mergem din nou. :D

Somn

 Când a ajuns în faţa acvariului din imagine, a exclamat:
- Oh, urâţilor! (era vorba despre 4 exemplare din specia somn)
S-a mai minunat puţin de urâţenia lor, şi apoi m-a întrebat:
- Mami, cum îl cheamă pe peştele ăsta urât? şi arată spre unul dintre ei.
- Somn - îi răspund.
- Dar de ce îl cheamă somn? pentru că e obosit?
.............
Ce era să-i spun, că se numeşte Silurus glanis?!

pauza de masă

Revin

Îmi cer scuze pentru absenţa mea de pe blog. Am trecut greu peste a doua zi de Paşti... atunci s-au împlinit 3 ani de la dispariţia tatălui meu. Am simţit nevoia să iau o pauză de la internet... de la toate. În schimb, mi-am făcut ordine în gânduri, m-am plimbat şi am fotografiat cam tot ce-a mişcat prin jurul meu. Şi... cum Andreea e "satelitul" meu, e normal ca ea să fie în aproape toate pozele. 

Andreea

Tocmai a împlinit 5 ani, se alintă, zâmbeşte, se încruntă, ne corectează, ne întreabă... ne face fericiţi. Andreea.

Back off, lady!

În urmă cu ceva timp, am avut o discuţie foarte interesantă cu o cunoştinţă. Suntem cam de aceeaşi vârstă, dar asemănarea dintre noi se opreşte aici. Ea e necăsătorită, cu traume sufleteşti cauzate de o relaţie eşuată, având o mamă bolnavă pe care o îngrijeşte cu devotament. E sfătoasă şi plină de bune intenţii, însă nu realizează că e uşor foarte insistentă.

Deranjant de insistentă!

Sweet!

 Deşi nu ne-a mai onorat de multă vreme cu prezenţa, Alexandra a revenit în forţă şi e de părere că blogul meu e dulce. Probabil ea e cauza. În acest caz, las modestia la o parte şi n-am s-o contrazic. :) Mulţumesc Alexandra!

Cer de aprilie

Se poate şi altfel

Aşa arată grădina unui bloc din vecinătate. Doamna care locuieşte la parter (nu e pensionară) îşi petrece o bună parte din timpul său liber îngrijind acest loc. Deci se poate şi altfel!
Mie îmi place.

P.S. N-am întrebat-o dacă restul locatarilor o ajută, sau îşi fac simţită prezenţa doar atunci când nu mai nimeresc coşul de gunoi pentru diverse chestii (care merg foarte uşor aruncate pe fereastră sau de la balcon).

O, mamă, dulce mamă...

Nu, n-am să vorbesc despre Eminescu.
Voi spune însă că în ultima vreme mi-au atras atenţia unele mămici şi grija arătată progeniturilor din dotare. Nu ştiu ce se întâmplă, ori înaintez eu în vârstă, ori mai tinerele mame sunt din ce în ce mai toante şi mai inconştiente... Ori amândouă...

Ziua bună nu se cunoaşte întotdeauna de dimineaţă

Ziua de vineri se anunţa una obişnuită. Andreea s-a trezit cu două ore mai devreme pentru a fi sigură că nu întârziem la grădiniţă, şi pentru că dormisem doar 4 ore m-am bucurat foarte mult... Prin fereastră se vedeau strălucind palid razele soarelui şi mi-am spus că va fi o zi frumoasă, numai bună pentru plimbat cu trotineta. Andreea, nu eu, deşi...

Mai târziu însă, aveam să aflu că nu de fiecare dată când soarele îţi dă bineţe de dimineaţă vei avea o zi frumoasă, pentru că pe la prânz, am avut parte de ceva mai multă aventură decât m-aş fi gândit.