marți, decembrie 29

Vreau sa fac... cuib!

















Vreau sa fac un... cuib!!! 
Mda, Andreea mi-a solicitat pe un ton smiorcait si autoritar(!?) sa-i fac un cuib, pentru rate. Aici, acum. Mergem sa cumparam un copac si il punem aici si facem cuib pentru rate, ca trebuie sa aiba cuib. Unde, mama? - o intreb eu cu calm - unde sa punem copacul? Raspunsul vine prompt: "aici, pe masa!!!!!!!!!!". Vrei sa cumparam un copac, sa-l punem pe masa si sa facem un cuib pentru rate in el!? mai intreb odata sa fiu sigura ca am inteles bine. Copila imi raspunde fericita: DA! mergem mami? sa cumparam un copac? te tog, te rog!
Pentru ca deja avea mai mult de o ora de cand insista cu cuibul si copacul, incepusem sa-mi pierd rabdarea. Deja discutia devenea obsedanta! I-am raspuns cam repezit si discutia a decurs cam in felul urmator:
"Nu se poate mami sa cumparam un copac si sa-l punem pe masa!"
"De ce?" imbufnata
"Pentru ca, copacii cresc afara, intr-o gradina, in aer liber. Nu avem cum sa-l punem la noi in casa... pe masa."
"Dar eu vreau sa fac un cuib pentru rate..." smiorcaita.
"Fa si tu un cuib in alta parte, nu in copac."
"Dar imi trebuie un copac, fara el nu pot face cuib pentru rate."
"Ba poti sa faci cuibul si in alta parte."
"Da? Unde?"
"Uite... pe masa, de exemplu, sau pe scaun"
"Nu pot" imbufnata
"Ba da, poti"
"Nu pot."
"Ba da, poti, uite fa si tu un cuib din altceva"
"Din ce?"
"Ia o paturica... ceva si faci un cuib pentru rate."
"Nu pot sa fac un cuib pentru rate asa..." deodata se lumineaza la fata "mami, am o idee!"
"Ce idee, mami?"
"Va veni tati acasa si-i spunem sa cumpere un copac, sa-l punem aici pe masa si sa facem un cuib pentru rate..."
Cred ca am inceput sa aud ratele razand in acel moment... Ma simt putin depasita de situatie si deja imi pierdusem si ultima farama de rabdare, dar imi infranez dorinta de a urla. Privita din alt unghi, situatia era chiar amuzanta. Si ridicola. Oare toti copii vor copaci pe masa, pentru a face cuib ratelor?
Pana la urma am reusit sa-i abat atentia in alta parte, pentru ca, la cat de consecventa e, ar fi fost in stare sa o tina asa toata ziua.
Acum vrea inghetata cu rate!!
Vreau un concediu...

luni, decembrie 28

Intalnire de sarbatori


Azi a fost o zi minunata! Am asteptat-o cu nerabdare, pentru ca era stabilita o intalnire cu utilizatorii tpu.ro, din Galati. Ce sa spun... emotii mari, ma gandeam ca vine lumea de pe lume, cand... am fost 5 persoane (6 daca-l punem la socoteala si pe Harciog, care ne-a tinut companie foarte putin timp). Cum sotul meu lucra, initial m-am gandit sa nu ma duc, dar dragostea mea m-a incurajat si a facut tot posibilul sa imi intalnesc amicii de pe tpu.
Desi mi-am facut probleme ca voi intarzia, am reusit performanta de a ajunge cu mult inainte de ora stabilita - record personal, deoarece la mine "sfertul academic" a devenit acea ora... de cand am devenit mamica!
In sfarsit, am ajuns! Pe Flav il cunosteam din vara, cand a organizat prima intalnire a utilizatorilor tpu, asa ca m-am simtit in largul meu. Apoi au aparut si tinerii: Pho3nix si Marry - sunt superbi amandoi; cu mult bun simt si foarte placuti. Si Lora - o femeie de o finete rara, cu ochi mari, frumosi si o dantura superba! Putin timida la inceput, mai apoi s-a molipsit de la noi de buna dispozitie. Mi-a facut o impresie excelenta, mi-a facut o deosebita placere sa o cunosc.
Harciog a venit la urma, ne-a tinut companie foarte putin - a avut timp de cateva glume - si... dus a fost.
Dintr-o ora maxim, cam cat socoteam eu ca voi petrece cu ei, s-au facut 5 ore! Nici nu-mi venea sa cred! Timpul s-a scurs cu o viteza uluitoare.
Pana la urma, din toate emotiile pe care le-am avut, m-am ales cu o seara petrecuta in compania unor persoane foarte placute, care mi-au intrecut orice asteptari.

sâmbătă, decembrie 26

Merry Christmas!





A venit si Craciunul! Ar trebui sa fie zi de mare bucurie pentru toata suflarea. In schimb, nu vad decat un Craciun comercializat, o sarbatoare oarecare, prilej pentru marii comercianti sa isi umple buzunarele cu banutii bietilor fraieri care inca mai considera ca de sarbatori, ar trebui sa te indopi si sa te ghiftuiesti cu de toate (ca sa-ti mearga bine tot anul care vine – si eventual, sa te alegi cu o criza biliara si sa dai o fuga si pe la spital… nu de alta, dar medicii trebuie - ca doar n-au altceva de facut de sarbatori! - sa isi petreaca ore intregi in spitale, la capataiul unor necunoscuti.


Dar azi nu e o zi chiar asa de grozava, sunt singura acasa (doar cu micuta mea), si m-am plictisit: de desene animate; de studiat si explicat de 20 de ori rostul fiecarui ornament din brad; de ascultat muzica, de citit; de rasfoit internetul; Trebuie sa spun ca sunt una dintre acele persoane odioase care detesta colindele - prefer muzica clasica.

Craciunul imi aminteste de ultimele luni de viata ale tatalui meu si mi se face dor de el. Sunt trista, dar incerc sa nu stric atmosfera pentru fetita mea, ea nu intelege ce se petrece in sufletul meu.

Imi place atmosfera de Craciun cand e liniste si voie buna, cand fetita mea imi canta ceva cu “mos caciun…”, imi plac la nebunie filmele clasice – cred ca as urmari la nesfarsit “It’s a wonderful life”.

Pana la urma, in aceste zile ne transformam, fie si pentru cateva clipe, ne dam jos mastile de oameni chinuiti de griji si zambim din toata inima. Ce e banal devine important, si asta e tot ce conteaza.

video