duminică, iunie 27

Cuibul de Viespi

Unul din  filmele mele preferate este "Cuibul de viespi". Il revad cu mare placere de cate ori am ocazia. Mai jos sunt doar cateva secvente.





sâmbătă, iunie 26

Nedumerire

Intr-o dupa amiaza, auzim un muget puternic, cu trepidatii de ferestre si vibratii de pereti. Pe moment, am crezut ca se darama blocul, dar am realizat ca un "nene" asculta muzica in masina dumnealui. Usor panicata si nedumerita, Andreea intreaba:
- Mami, ce se aude? E masina de gunoi? (doar masina care ridica gunoiul mai huruie in felul acesta si Andreea a fost foarte impresionata de imensitatea ei. Drept urmare, tot ce face zgomote din astea infernale,  e comparat cu masina de gunoi.)
- Nu mami, ii raspund, cineva asculta muzica in masina.
- Si de ce a dat drumu' la muzica asa tare? A pus muzica la copaci?
- Nu mami, nenea care asculta muzica nu aude prea bine si de aceea a dat muzica mai tare... sa auda si el!
La care copila spune:
- Pai daca nu aude bine, sa se duca la doctor! Ca deranjeaza gradina cu muzica. Un copil de 4 ani stie fara sa-i spuna nimeni, ca oamenii deranjeaza natura!!
Mda, ce era sa-i mai spun? Ca omul nostru sufera de nesimtire cronica si ca nu exista medicamente pentru asa ceva?!

Ploua





miercuri, iunie 23

...cresti obligatoriu - da... sigur

Detest reclamele. Ne sunt bagate cu forta pe gat, iar cele mai multe sunt stupide si cu greu iti dai seama ce anume vor sa promoveze. Nu e cazul spotului meu "preferat"! Nuu, aici afli ca daca ai soare, ai... un iaurt, cresti obligatoriu. Eteee, na!! Oare noi cum am crescut fara sa mancam minunea?!?
Totusi, uitandu-ma cu atentie la doamna "bine crescuta" care ne zambeste cu bunavointa din televizor, incep sa-i dau dreptate. Insa nu intr-atat incat sa ma convinga sa cumpar produsul cu pricina. De aceea, cand o vad, schimb postul cu viteza luminii.

marți, iunie 15

Imi plac oamenii...


... care se cred importanti.

Astazi am avut sansa de a cunoaste un personaj absolut mirific. Cu un aer sever, ne priveste cu o usoara superioritate - are si de ce, cred ca depaseste lejer 2 m. Vocea baritonala si atitudinea sobra, impun respect. Numai ca s-a prezentat... in felul acesta:

- Ma numesc Domnul Prepelita. Sunt inginer si imi puteti spune domnu' Prepelita, domnu' inginer sau domnu' profesor...

Auzind ca se numeste Domnu' Prepelita, imi venea sa-l intreb care e numele de familie. Dar n-am facut-o. La cat de inginer era, nu cred ca ar fi gustat gluma...

miercuri, iunie 9

Omagiala

Azi a fost cu siguranta ziua surprizelor neplacute, oferite cu generozitate de oamenii de langa mine. Mai intai am ramas cu un gust amar vazand pana unde poate merge meschinaria unora, ca mai apoi, spre seara, sa ma socheze lipsa de bun simt a unor concitadini.
Se pare ca in anul 2010, la bloc, inca mai locuiesc mitocani  (apartamentus ruralus). In seara asta, am avut nenorocul sa dau peste un specimen, pentru care, cosul de gunoi e articol de design interior, iar eliberarea resturilor menajere pe fereastra, direct in capul trecatorilor, face parte din show-ul de marti. Spre fericirea noastra, ne-a ratat. 
 Intalnirea de gradul 3 cu apartamentus ruralus m-a lasat intr-o stare contemplativa, asa ca ii dedic (lui, mitocanului) urmatoarul clip... merita! Desi nu cred ca esenta melodiei ar putea penetra stratul de osanza ce-i acopera creierul neted. 

marți, iunie 8

Banalitate

De ce unii oameni se complac in nemernicie?

Hoinarind

Nu vreaaauu footoograafiaataaa!

Am spus ca nu vreau fotografii. Plec!!
Veniti odata!
voi stati cuminti acolo!!
sa ma asez mai bine
miau, miau, miau, miau...
La, la, laaa...
Detin banca...
Ooo!! Intrusi!!!!
Ia uite, am gasit un catel! E si o doamna cu el...

marți, iunie 1

Impresii










La intoarcerea acasa, in microbuz, urca un trio interesant. Doi barbati si o femeie. Atat femeia cat si sotul ei erau foarte guralivi. Desi microbuzul era plin ochi, cei doi nu aveau probleme in a se exprima TARE si LA OBIECT, destul cat sa auda si pasagerii microbuzului din spate. Ea, de dimensiunile unui dulap cu doua usi, foarte volubila, il intreaba pe cel de-al doilea barbat despre sotia acestuia(e prieten de familie din cate imi dau seama). Acesta din urma, raspunde pe un ton normal si discret. Ea rade zgomotos si vorbeste in continuare LA FEL DE TARE. 
La un moment dat se elibereaza un loc si "doamna" se aseaza. Ii cere telefonul sotului, pentru a o suna pe mama ei. O anunta ca a luat rezultatele (era vorba despre copilul cuplului) si ca au iesit negative, chiar si coproparazitologicul. 

In continuare, sotul ei preia monopolul asupra discutiei cu prietenul de familie. Subiectul transat erau senzorii de miscare dintr-o cladire, unde probabil lucra respectivul (*despre sot e vorba). Pe un ton vesel si la fel de sonor ca al sotiei lui, ii spune amicului sau ca a facut rost de 4 calorifere de aluminiu "buuune, bune". Apoi: 
"stii cati senzori de miscare au acolo? Multe taaare! Daca vrei iti fac si tie rost, ai nevoie?
-As vrea si eu...
-Da?? Pai spune de cati si se rezolva!
-Eee, pai as avea nevoie de vreo caruta... (rade, jenat)
-Si doua daca vrei! Eu as vrea unul pentru la baie (moment in care intervine sotia lui)
-La ce-ti trebuie tie, mai, senzor de miscare la baie?
-Cum la ce-mi trebuie!? Cand deschizi usa, se aprinde automat becul si nu mai trebuie sa-l stingi cand iesi, ca se stinge singur... he, he, he.
Si discutia continua. Imi era greu sa-i ignor, pentru ca erau chiar in fata mea si oricum vorbeau foarte tare.Pana la urma coboara. 


Doi barbati sunt asezati pe banca din spatele meu (i-am remarcat dupa ce a coborat grupul vesel):
-Cum pot frate unii, sa vorbeasca intr-una!? se intreaba unul dintre ei. La care celalalt:
-Eh, ce sa-i faci? Asa e, cand esti... de la Chiraftei, Pechea...

1 iunie











Azi a fost ziua copilului. Andreea nu a inteles decat ca a fost ziua ei. In consecinta m-a intrebat de dimineata:
Mama, azi implinesc 3 ani?
Nu mami, astazi este ziua tuturor copiilor... ( m-am cam incurcat in explicatii) nu este ziua ta de nastere. Se uita lung la mine si spre fericirea mea, nu mai intreaba nimic. Doar da din cap, semn ca a inteles. E foarte incantata de cadoul ei. Daca a primit cadou, restul aproape ca nu mai conteaza. Azi a fost atat de generoasa cu noi, incat nici nu s-a mai suparat cand a trebuit sa plec de acasa.
Spre seara, s-a transformat in super-erou, asa ca s-a costumat cu pelerina si mi-a spus ca zboara la treburile ei de super-erou. Pelerina e un prosop din colectia ei (are o colectie maricica de servete din panza, de diferite forme si culori. Are o pasiune in a le colectiona si daca cineva vine la noi si ii aduce un servet de panza cat mai frumos colorat, se transforma pe loc in cel mai bun prieten al ei.)
Micuta mea creste atat de frumos... si cand o privesc, inima mi se umple de  incantare si fericire! E superba si mi se pare cea mai mare realizare a mea! Dar cum vorbeste mandria din mine, imi dau seama ca sunt patetica... dar nu ma pot abtine.