La intoarcerea acasa, in microbuz, urca un trio interesant. Doi barbati si o femeie. Atat femeia cat si sotul ei erau foarte guralivi. Desi microbuzul era plin ochi, cei doi nu aveau probleme in a se exprima TARE si LA OBIECT, destul cat sa auda si pasagerii microbuzului din spate. Ea, de dimensiunile unui dulap cu doua usi, foarte volubila, il intreaba pe cel de-al doilea barbat despre sotia acestuia(e prieten de familie din cate imi dau seama). Acesta din urma, raspunde pe un ton normal si discret. Ea rade zgomotos si vorbeste in continuare LA FEL DE TARE.
La un moment dat se elibereaza un loc si "doamna" se aseaza. Ii cere telefonul sotului, pentru a o suna pe mama ei. O anunta ca a luat rezultatele (era vorba despre copilul cuplului) si ca au iesit negative, chiar si coproparazitologicul.
La un moment dat se elibereaza un loc si "doamna" se aseaza. Ii cere telefonul sotului, pentru a o suna pe mama ei. O anunta ca a luat rezultatele (era vorba despre copilul cuplului) si ca au iesit negative, chiar si coproparazitologicul.
In continuare, sotul ei preia monopolul asupra discutiei cu prietenul de familie. Subiectul transat erau senzorii de miscare dintr-o cladire, unde probabil lucra respectivul (*despre sot e vorba). Pe un ton vesel si la fel de sonor ca al sotiei lui, ii spune amicului sau ca a facut rost de 4 calorifere de aluminiu "buuune, bune". Apoi:
"stii cati senzori de miscare au acolo? Multe taaare! Daca vrei iti fac si tie rost, ai nevoie?
-As vrea si eu...
-Da?? Pai spune de cati si se rezolva!
-Eee, pai as avea nevoie de vreo caruta... (rade, jenat)
-Si doua daca vrei! Eu as vrea unul pentru la baie (moment in care intervine sotia lui)
-La ce-ti trebuie tie, mai, senzor de miscare la baie?
-Cum la ce-mi trebuie!? Cand deschizi usa, se aprinde automat becul si nu mai trebuie sa-l stingi cand iesi, ca se stinge singur... he, he, he.
Si discutia continua. Imi era greu sa-i ignor, pentru ca erau chiar in fata mea si oricum vorbeau foarte tare.Pana la urma coboara.
Doi barbati sunt asezati pe banca din spatele meu (i-am remarcat dupa ce a coborat grupul vesel):
Doi barbati sunt asezati pe banca din spatele meu (i-am remarcat dupa ce a coborat grupul vesel):
-Cum pot frate unii, sa vorbeasca intr-una!? se intreaba unul dintre ei. La care celalalt:
-Eh, ce sa-i faci? Asa e, cand esti... de la Chiraftei, Pechea...
asa ma enerveaza oamenii astia...tot timoul sa urle ei in mijloacele de transport in comun de parca doar ei ar fi...zici ca n-au pic de educatie
RăspundețiȘtergereExista mai multe variante:
RăspundețiȘtergere1. Aveau ceva foarte important de spus pentru toata lumea de acolo;
2. Faceau ceva foarte important si simteau ca lumea trebuie sa afle despre reusita lor;
3. Lucrau zi de zi intr-un mediu zgomots iar timpanele lor erau ferfelita;
4. Reclama sufletul comertului, nu vreti si dumneavoastra niste senzori de miscare? Hai ca are baiatu ieftin si bun! 3 la 1 leu, superoferta!
5. Cea mai plauzibila varianta insa e nesimtirea de care sufera multi si nu se gandesc ca ii pot deranja pe cei din jur. Tine de cum a crescut si a fost edicat fiecare, n-ai ce sa-i faci.
Alexandra, nici n-ai idee cate tipuri de oameni intalnesc zi de zi! Unii sunt de admirat, altii sunt precum cei de care tocmai am vorbit.
RăspundețiȘtergereGhiocelul alb - 1) bineinteles ca aveau ceva de spus pentru toata lumea (cum ar fi rezultatele de la analizele copilului, cele 4 calorifere si evident, senzorii de miscare).
2) Nu stiu daca lucrau intr-un mediu zgomotos, dar sigur TRAIESC intr-un astfel de mediu... sunt casatoriti si daca si-n casa vorbesc tot asa...
3) Chiar a luat numarul de telefon al cuiva - presupun ca era vorba de senzorii de miscare :))
4) Nu stiu daca erau nesimtiti, dar cu siguranta nu le-ar fi trecut prin cap ca deranjeaza ceilalti calatori. Pe mine m-au distrat, eu nu ma supar asa repede.
Oo Doamne!!!
RăspundețiȘtergereSi eu am avut azi parte de astfel de impresii, dar la fel ca tine nici eu nu le bag in seama, ba chiar rad cu pofta de astfel de situatii...:)):**
Se mai intampla, e aproape ca atunci cand un copil, mai mare decat mine, a trecut pe strada pe langa mine si altii, doar in chiloti, injurand cat il tinea gura, cu un monociclu in mana dreapta...
RăspundețiȘtergereToti cei de fata am bufnit in ras dupa ce a trecut de noi.
Plus ca, legat de ce ati scris dumneavoastra, poate ca voia omul sa mai faca rost de cativa clienti din microbuz. :)
Diferentele de cultura si educatie isi spun cuvantul. Nu cred ca pasagerul respectiv avea nevoie de clienti, era doar singurul mod de exprimare cunoscut. Se mai intampla.
RăspundețiȘtergereCe sa spun , asta este lumea in care traim , se poate si mai rau:(
RăspundețiȘtergere:)) cand am inceput sa citesc textul tau...am crezut ca e scris de mine :))...
RăspundețiȘtergeresieu am intalnit foarte multe astfel de cazuri ...despre unele chiar am scris pe blog..
ma bucur ca am gasit un blog in care se mai scrie si despre viata de zi cu zi..
pup
Mie mi se pare amuzant...
RăspundețiȘtergereMadalina, ma bucur ca-ti place, te mai astept cu drag! Te pup. :)
RăspundețiȘtergereRms, si mie mi s-a parut amuzant, de aceea am si scris despre intamplare.
Fireproff e un film frumos ti-l recomand daca nu l-ai vazut!
RăspundețiȘtergereCred ca mai avem nevoie si de filme din care sa invatam ceva:)
Si eu ma bucur ca te-am gasit si o sa te urmaresc!
O zi binecuvantata sa ai!:*
Nu l-am vazut, il voi cauta, multumesc pentru recomandare. Esti o draguta! :)
RăspundețiȘtergereO zi cat mai placuta iti doresc si eu. :*
cu drag:*
RăspundețiȘtergere