joi, martie 18

Rani deschise

      O lacrima isi face loc in coltul ochiului si se prelinge pe obraz, fierbinte si amara. S-a strans in ea toata durerea, iar urma lasata arde. 
    Si timpul trece... lui nu-i pasa de durerea mea. El face ceea ce stie mai bine - trece nevazut, dar isi lasa amprenta. Si am crezut ca odata cu trecerea lui, uitarea isi va face simtita prezenta... dar nu e asa... Durerea e la fel de vie ca in prima zi.

duminică, martie 14

Curiozitati noi

     Zilele trecute ma gandeam ca am trecut cu brio peste perioada intrebarilor despre dinti si limba. Micuta mea a mai crescut, cuvintele au inceput sa fie mai pe intelesul nostru (desi, vocabularul "personalizat" inca nu a iesit complet din uz) si multora dintre curiozitatile sale le gaseste o explicatie foarte... originala.
       In momentul in care ii explicam ceva, asculta cu multa atentie iar la sfarsit aproba si completeaza: "aa, da!", dupa care pleaca la treburile ei. Am uitat sa spun ca fetita mea este o persoana extrem de ocupata. Cum vine ora de masa sau de culcare, brusc o apuca cheful de colorat intr-o carticica sau isi aminteste ca mai are de construit casuta din cuburi, asa ca, imi spune raspicat: "am multe de facut!"... inainte sa apuc eu sa mai articulez vreun cuvant.
       De ieri, a descoperit ca are... oase. Imi studiaza cu atentie mainile si se minuneaza. Cred si eu, mainile mele stravezii nu au nimic in comun cu manutele ei durdulii. Urmeaza evident intrebarile.
     - Mami, da' mainile tale au oase?
     - Da mami, au oase
     - Wow... si mainile mele au oase?
     - Da scumpo, si mainile tale au oase.
     - Si Bianca are oase? (Bianca e prietena ei de la gradinita)
     - Si Bianca are.
     - Wow... da'... mama lu' Bianca are oase?
     - Si mama Biancai are oase...
     - Si mamaie are oase? (soacra mea)
     - Si mamaie...
     - Si bunica...? (mama)
     - Si bunica...
      Pauza, apoi: -Si Kiki... Kiki are si el oase? (Kiki e catelul intalnit in vara la tara la bunica si e febletea ei. In amintirea lui, toti cateii de pe strada se numesc Kiki. Insa KIKI... e unul singur!!)
     - Si Kiki are oase mami, toata lumea si toate animalele au oase. 
     Se uita lung la mine iar eu nu stiu cum sa-i explic mai pe intelesul ei care e treaba cu oasele. Pentru ca nedumerirea e mare...
     - Daca Kiki are oase... atunci de ce mananca oase? Isi mananca oasele lui!?
     - Cateii mananca mancare pentru catei... incerc eu sa-i explic, dar...
     - Ba nu. Mananca oase. Am vazut eu la "Tom si Jely".
     - Alea nu erau oase, ci doar niste biscuiti in forma de oase pentru catei.
     Concluzie: 
     - Daca biscuitii pentru catei au forma de oase, atunci de unde stiu cateii ca sunt biscuiti si nu oase?

vineri, martie 12

Eurovision 2010

De cateva zile urmaresc piesele ce vor participa la Eurovision 2010. Cateva dintre ele suna destul de bine. Romania este reprezentata anul acesta de Paula Seling si Ovi cu piesa "Playing with Fire". Melodia e ritmata, Paula are un nou look, ce o prinde foarte bine, numai ca cele doua voci nu par a se potrivi.
         Ma intreb ce loc vom reusi sa "prindem" anul acesta - insa cum jocurile la Eurovision se fac pe motive politice, vom vedea. Nu stiu de ce, am impresia ca va castiga una din tarile vecine Norvegiei. Poate ma insel. Nu sunt asa buna la pronosticuri, asa ca astept cu nerabdare concursul.



Mamica "model"

Cred ca lumea a luat-o razna rau, da’ rau de tot! O mamica “ofera” un dans de-a dreptul deocheat, copilului. Cat de luata de val trebuie sa fii sa faci asa ceva??
Cu cata gingasie ar trebui o mama sa-si ocroteasca pruncul... 

joi, martie 11

Vine, vine, primavara...

Cineva spunea ceva de primavara - cred ca eu visam la floricele, soare, copaci inverziti… Care primavara!? Ninge asa de frumos de azi dimineata, incat zici ca se apropie Craciunul. Presupun ca dupa ce trece si zapada asta, vine direct vara. Si e un frig, incat mi-as face un abonament in pat, la caldura si confort! Doar privitul pe fereastra imi provoaca frisoane, nu mai vorbesc de plimbatul prin ninsoare, dar nu am ce face.
Visez la momentele cand eram copil, fara griji, fara batai de cap; si ma incapatanam sa-mi doresc “sa cresc mare”. Am crescut, na! Pot sa retractez? Vreau sa fiu iarasi copil, sa n-am alte griji decat invatatul si joaca. M-am razgandit, nu mai vreau sa fiu mare! De ce nu se poate omul scuza frumos ca a gresit, si sa o ia de la capat – adica nu chiar de la capat, dar macar de pe la 10 ani? Eh, ce bine ar fi…
Dar am sa revin la realitate si am sa ma pregatesc (din nou!!) de plecare! Asta e! Am crescut si nu am cum sa repar acest… “neajuns”. Poate intr-o alta viata voi avea mai multa grija cu ceea ce-mi voi dori, nu de alta, dar, s-ar putea sa se indeplineasca prea repede si mai apoi sa regret.
In concluzie, cand va veni vara si vor fi 50 de grade la umbra, chiar de-as lesina de cald, eu voi fi cea mai fericita, si nu-mi voi mai dori cu disperare sa vina odata iarna. Ca iarna vine oricum… si odata instalata, nu vrea sa mai plece!

miercuri, martie 10

Prietenie?

         Tocmai cand aluneci in capcana si crezi ca ai parte de prietenia cuiva (sau poate prietenie e mult spus, dar speram macar la o amicitie) se intampla ceva care vine sa-ti demonstreze contrariul, sa-ti dea peste nas si  sa iti mai taie din elanul naiv cu care accepti oamenii din jurul tau. Mda… se mai intampla. 
Insa dezamagirea n-a omorat pe nimeni. Si totusi, nu-mi dau seama la ce ma asteptam? La urma urmei, fiecare are viata sa, fiecare are o doza de egoism ce il ajuta sa supravietuiasca. Eu oare nu dau dovada de egoism gandind in felul acesta!?

In ce masura ne ajuta egoismul sa supravietuim? Mi se invart prin cap mii de idei, si mii de intrebari se inghesuie, care mai de care sa iasa la suprafata…

Pe cand tatal meu era bolnav, imi inchipuiam ca atunci cand se va intampla inevitabilul, nu voi reusi sa trec peste asta, imi inchipuiam ca voi innebuni. Dar nu a fost asa. Nu mi-am pierdut ratiunea, ba mai mult, am descoperit in mine puterea de a trece peste tragicul eveniment. Deci e adevarat ce se spune: “ceea ce nu te omoara, te face mai puternic."

miercuri, martie 3

Martie...




Daca e martie, e cald, frumos, strazile sunt pline de oameni veseli… Daca e martie, daruiesti cate un martisor si faci urari pline de ganduri bune…
 Daca e martie… imi amintesc de tatal meu, pe care nu l-am mai vazut de 2 ani…
 Daca e martie, prietena mea tocmai mi-a spus ca trebuie sa inceapa tratamentul cu citostatice…

 Daca e martie, e primavara! Insa nu regasesc in mine acea explozie de viata… Poate ar trebui sa caut mai adanc in sufletul meu, simt ca mai am resurse de bucurie, insa nu am puterea de a le scoate la lumina.
Dar nici tristetea nu o simt. Am impresia ca traiesc intr-un vis. Si astept sa ma trezesc. Nu pot trai “adormita”, nu pot trai resemnata! Daca natura moare in fiecare toamna si primavara se trezeste la viata, fara resemnare, pot face si eu acest lucru. Pot lupta, pot zambi, poate fi primavara si in sufletul meu...
Later edit: Daca e martie... tocmai a nins!! Si inca bine! Si e un frig...

joi, februarie 25

W. Shakespeare - Sonetul 40

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, 
esti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate, 
dar ea a ta este de cînd o stii.
De dragul meu daca-mi primesti iubirea
si-o cheltui, nu te voi fi blestemat
si totusi te blestem, de-i iai sclipirea
fara sa ti-o doresti cu-adevarat!
Iubit tîlhar, tu, hotul de miresme, 
te iert cînd saracia mea o furi, 
iubirii-i ierti faradelegea lesne, 
mai greu faradelegile le-nduri.
O, desfrînat ce schimbi în bine raul
nu-mi fi dusman, chiar daca-mi esti calaul.


joi, ianuarie 7

Un nou inceput!




Ia te uita! A sosit si 2010! Asteptat, neasteptat... uite ca sosi! Mai avem doar doi ani pana la... mult discutatul sfarsit, al lumii! Desi, daca asculti doar cinci minute din stirile de seara, ai impresia ca sfarsitul e mai aproape decat crezi, nu de alta, dar "scumpii" nostri guvernanti nu ne prea lasa nici o alternativa de supravietuire. Eh, noi sa fim sanatosi...

Insa n-am sa ma apuc de politica, pentru ca chiar nu mi se potriveste. Nu sunt nici blonda si nu ma cheama nici Elena! Ma limitez deocamdata la meseria de mamica, ce mi se potriveste ca o manusa.

Casa noastra rasuna vesel de strigatele micutei mele "bakugaaaan, laaa luuptaaa!" cat e ziua de lunga. Si se lupta, ce-i drept, cu tot ce se poate prin colturile casei. Aa, si canta! "Mos caciun, cu pete dabe..." restul e o invalmaseala de litere. Inca ma minunez de felul in care reuseste sa le combine! Desi, spuse de ea, toate suna bine, problema apare atunci cand incerc eu sa le reproduc... se pare ca gresesc, pentru ca imediat ma corecteaza!!

De cand a nins, e cea mai fericita. "mami, uite, afara linge". Ninge, o corectam noi cu rabdare. Ninge, cu "n". Nu se supara, e foarte fericita si vrea sa ne faca si pe noi la fel:"linge... cu"n"!! "Trebuie sa mergem afara sa facem un om de "zupada" si sa-i punem un nas, mami, da?"

Ce sa spun, e o fericire sa fii mamica! Pentru ca te simti atotstiutoare atunci cand raspunzi la toate intrebarile complexe puse de copilul tau. "Mami, da'... pisica are dinti? Mami, da' limba are? Si soricelul are dinti? Si are si limba? Dar iepurasul are si el dinti? Si tu ai dinti? Mami, da' bunica are si ea dinti?" Ma uimeste consecventa cu care pune aceleasi intrebari de cateva sute de ori pe zi. 

Acum doarme. E asa de scumpa... parca am uitat de sutele de intrebari, fara noima pentru mine, dar atat de edificatoare pentru ea!

marți, decembrie 29

Vreau sa fac... cuib!

















Vreau sa fac un... cuib!!! 
Mda, Andreea mi-a solicitat pe un ton smiorcait si autoritar(!?) sa-i fac un cuib, pentru rate. Aici, acum. Mergem sa cumparam un copac si il punem aici si facem cuib pentru rate, ca trebuie sa aiba cuib. Unde, mama? - o intreb eu cu calm - unde sa punem copacul? Raspunsul vine prompt: "aici, pe masa!!!!!!!!!!". Vrei sa cumparam un copac, sa-l punem pe masa si sa facem un cuib pentru rate in el!? mai intreb odata sa fiu sigura ca am inteles bine. Copila imi raspunde fericita: DA! mergem mami? sa cumparam un copac? te tog, te rog!
Pentru ca deja avea mai mult de o ora de cand insista cu cuibul si copacul, incepusem sa-mi pierd rabdarea. Deja discutia devenea obsedanta! I-am raspuns cam repezit si discutia a decurs cam in felul urmator:
"Nu se poate mami sa cumparam un copac si sa-l punem pe masa!"
"De ce?" imbufnata
"Pentru ca, copacii cresc afara, intr-o gradina, in aer liber. Nu avem cum sa-l punem la noi in casa... pe masa."
"Dar eu vreau sa fac un cuib pentru rate..." smiorcaita.
"Fa si tu un cuib in alta parte, nu in copac."
"Dar imi trebuie un copac, fara el nu pot face cuib pentru rate."
"Ba poti sa faci cuibul si in alta parte."
"Da? Unde?"
"Uite... pe masa, de exemplu, sau pe scaun"
"Nu pot" imbufnata
"Ba da, poti"
"Nu pot."
"Ba da, poti, uite fa si tu un cuib din altceva"
"Din ce?"
"Ia o paturica... ceva si faci un cuib pentru rate."
"Nu pot sa fac un cuib pentru rate asa..." deodata se lumineaza la fata "mami, am o idee!"
"Ce idee, mami?"
"Va veni tati acasa si-i spunem sa cumpere un copac, sa-l punem aici pe masa si sa facem un cuib pentru rate..."
Cred ca am inceput sa aud ratele razand in acel moment... Ma simt putin depasita de situatie si deja imi pierdusem si ultima farama de rabdare, dar imi infranez dorinta de a urla. Privita din alt unghi, situatia era chiar amuzanta. Si ridicola. Oare toti copii vor copaci pe masa, pentru a face cuib ratelor?
Pana la urma am reusit sa-i abat atentia in alta parte, pentru ca, la cat de consecventa e, ar fi fost in stare sa o tina asa toata ziua.
Acum vrea inghetata cu rate!!
Vreau un concediu...

luni, decembrie 28

Intalnire de sarbatori


Azi a fost o zi minunata! Am asteptat-o cu nerabdare, pentru ca era stabilita o intalnire cu utilizatorii tpu.ro, din Galati. Ce sa spun... emotii mari, ma gandeam ca vine lumea de pe lume, cand... am fost 5 persoane (6 daca-l punem la socoteala si pe Harciog, care ne-a tinut companie foarte putin timp). Cum sotul meu lucra, initial m-am gandit sa nu ma duc, dar dragostea mea m-a incurajat si a facut tot posibilul sa imi intalnesc amicii de pe tpu.
Desi mi-am facut probleme ca voi intarzia, am reusit performanta de a ajunge cu mult inainte de ora stabilita - record personal, deoarece la mine "sfertul academic" a devenit acea ora... de cand am devenit mamica!
In sfarsit, am ajuns! Pe Flav il cunosteam din vara, cand a organizat prima intalnire a utilizatorilor tpu, asa ca m-am simtit in largul meu. Apoi au aparut si tinerii: Pho3nix si Marry - sunt superbi amandoi; cu mult bun simt si foarte placuti. Si Lora - o femeie de o finete rara, cu ochi mari, frumosi si o dantura superba! Putin timida la inceput, mai apoi s-a molipsit de la noi de buna dispozitie. Mi-a facut o impresie excelenta, mi-a facut o deosebita placere sa o cunosc.
Harciog a venit la urma, ne-a tinut companie foarte putin - a avut timp de cateva glume - si... dus a fost.
Dintr-o ora maxim, cam cat socoteam eu ca voi petrece cu ei, s-au facut 5 ore! Nici nu-mi venea sa cred! Timpul s-a scurs cu o viteza uluitoare.
Pana la urma, din toate emotiile pe care le-am avut, m-am ales cu o seara petrecuta in compania unor persoane foarte placute, care mi-au intrecut orice asteptari.

sâmbătă, decembrie 26

Merry Christmas!





A venit si Craciunul! Ar trebui sa fie zi de mare bucurie pentru toata suflarea. In schimb, nu vad decat un Craciun comercializat, o sarbatoare oarecare, prilej pentru marii comercianti sa isi umple buzunarele cu banutii bietilor fraieri care inca mai considera ca de sarbatori, ar trebui sa te indopi si sa te ghiftuiesti cu de toate (ca sa-ti mearga bine tot anul care vine – si eventual, sa te alegi cu o criza biliara si sa dai o fuga si pe la spital… nu de alta, dar medicii trebuie - ca doar n-au altceva de facut de sarbatori! - sa isi petreaca ore intregi in spitale, la capataiul unor necunoscuti.


Dar azi nu e o zi chiar asa de grozava, sunt singura acasa (doar cu micuta mea), si m-am plictisit: de desene animate; de studiat si explicat de 20 de ori rostul fiecarui ornament din brad; de ascultat muzica, de citit; de rasfoit internetul; Trebuie sa spun ca sunt una dintre acele persoane odioase care detesta colindele - prefer muzica clasica.

Craciunul imi aminteste de ultimele luni de viata ale tatalui meu si mi se face dor de el. Sunt trista, dar incerc sa nu stric atmosfera pentru fetita mea, ea nu intelege ce se petrece in sufletul meu.

Imi place atmosfera de Craciun cand e liniste si voie buna, cand fetita mea imi canta ceva cu “mos caciun…”, imi plac la nebunie filmele clasice – cred ca as urmari la nesfarsit “It’s a wonderful life”.

Pana la urma, in aceste zile ne transformam, fie si pentru cateva clipe, ne dam jos mastile de oameni chinuiti de griji si zambim din toata inima. Ce e banal devine important, si asta e tot ce conteaza.

miercuri, noiembrie 11

Insomnii...





Gandurile mi se invart prin cap intr-o viteza ametitoare, sunt atat de stridente...
Imi pare ca lipsesti de langa noi de cateva clipe... uneori pare o eternitate. Nu pot sa uit ultima noastra conversatie si lacrimile isi fac mereu loc in coltul ochiului. Dorul ma copleseste si golul lasat in urma ta, doare. Lupt pentru a nu ma lasa doborata de tristete, stiu ca nu ti-ar placea. Inca nu-ti pot privi fotografiile si de fiecare data cand vorbesc despre tine, imi tremura vocea, asa ca incerc sa nu fac asta prea des...
Si totusi... simt nevoia sa iti vorbesc, asa cum obisnuiam. Nu stiu cum sa fac asta. As avea atatea sa-ti spun!
Cu pasi mici, am inceput sa imi construiesc un nou viitor. Si, desi greu, inceputul pare promitator. Nu stiu nici eu prea bine ce anume ma motiveaza. Poate speranta ca de undeva, ma vezi si tu si te bucuri pentru mine, pentru ca, mandru, stiu sigur ca ai fi. Da, taticul meu scump, ai fi mandru de femeia in care se transforma incet, dar sigur, fetita ta. Dar tu stiai, nu-i asa? Tu stiai dinainte ce forta se ascunde in mine. Pacat ca maturizarea a venit dupa ce tu ai plecat dintre noi...

vineri, noiembrie 6

Una dintre cele mai frumoase poezii






Rudyard Kipling - Daca


De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

duminică, octombrie 18

Cuvinte celebre



"Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. Cu cat cauti sa placi la toata lumea, cu atat esti in primejdie sa nu fii respectat de nimeni." Delacroix






"Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului." - Nicolae Iorga
"Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta." - N. Iorga

"Prietenii sunt ingeri tacuti care ne pun pe picioare atunci cand aripile noastre uita cum sa zboare."


"When you are content to be simply yourself and don't compare or compete, everybody will respect you."
 Lao-Tzu 
"Cu totii traim sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont."