În urmă cu ceva timp, am avut o discuţie foarte interesantă cu o cunoştinţă. Suntem cam de aceeaşi vârstă, dar asemănarea dintre noi se opreşte aici. Ea e necăsătorită, cu traume sufleteşti cauzate de o relaţie eşuată, având o mamă bolnavă pe care o îngrijeşte cu devotament. E sfătoasă şi plină de bune intenţii, însă nu realizează că e uşor foarte insistentă.
Dar să revin la discuţia cu pricina. Pentru că nu suntem apropiate, convorbirea noastră era aşa... relativ uşoară. Cum Andreea se lupta cu un banal guturai în acea perioadă, am avut neinspiraţia de a-i spune şi domnişoarei. Atât mi-a trebuit! Sfaturile inutile au început să curgă... Am incercat să-i spun că fusesem la medic, că are tratament şi mai ales, că nu e nevoie de antibiotic (aşa cum insista ea să-i dau fetiţei mele).
Nu are rost să mai lungesc povestea, orice i-aş fi spus nu era bine. Doctorii erau incompetenţi şi analizele minţeau, iar intuiţia mea de mamă valora cât un ban găurit. Deja mă simţeam cea mai iresponsabilă mamă. Începusem să mă întreb cum de a supravieţuit copila lângă mine până acum.
Conversaţia noastră devenise obositoare şi începusem să mă enervez. Îmi venea să o strâng de gât, dar i-am oferit un zâmbet (era mai mult un rictus), şi am pus-o la punct i-am explicat ceva ce ea nu ştia (de altfel, nici nu părea să o intereseze): când eşti răcit, nu iei antibiotice! Acest lucru şi alte câteva (plus tonul ferm) au deranjat-o. N-am convins-o că se înşeală şi că e posibil să am dreptate. Pur şi simplu s-a simţit ofensată că îi pun la îndoială bunele intenţii şi că sfaturile nu îi sunt aprecitate.
Nerecunoscătoarea de mine!
Deci, respectiva nu e medic, nu e farmacistă, nici asistentă medicală, nu are nici măcar copii, dar îmi oferă mie sfaturi la kg despre cum să-mi îngrijesc fetiţa, aproape obligându-mă să o tratez cu o combinaţie de metode băbeşti şi neaparat un antibiotic, deşi nu era cazul. Şi se supără dacă îmi permit să-i spun că greşeşte.
Back off, lady! Vorbim despre copila mea aici, nu despre o piesă de mobilier.
Zău dacă-i pot înţelege pe unii. În loc să-şi vadă de durerile, depresiile şi necazurile lor, îşi bagă nasul în viaţa altora, încercând din răsputeri să facă ceea ce ştiu mai bine - haos.
Back off, lady! Vorbim despre copila mea aici, nu despre o piesă de mobilier.
Zău dacă-i pot înţelege pe unii. În loc să-şi vadă de durerile, depresiile şi necazurile lor, îşi bagă nasul în viaţa altora, încercând din răsputeri să facă ceea ce ştiu mai bine - haos.
Destul de simplu... Le ia mintea de la depresiile, durerile si necazurile lor. :D
RăspundețiȘtergereAr trebui sa cunosti... o creatura cu care, intamplator mai pierd vremea... Te-ai distra. Daca il vezi, te simti absolut inferior, dealtfel, Einstein insusi ar lua notite.
Sindromul de cunoastere nelimitata in absolut toate domeniile e o boala grava si des intalnita la oamenii inculti. :)
Cunosc genul ăsta de atotștiutori care, pe lângă faptul că te agasează cu părerile lor, nici nu te lasă să îți exprimi punctul de vedere. Pur și simplu se pornesc ca o moară stricată, își expun ideile și nu ascultă un cuvânt din ceea ce încerci să le spui. Oamenii ăștia nu poartă discuții, țin monologuri. Și dacă în final aud ceva din ceea ce zici și acel ceva este diferit față de ceea ce știu ei, se mai și supără. Da, cunosc foarte bine.
RăspundețiȘtergereAlexandru Bogdan,
RăspundețiȘtergereSă ştii că ai dreptate, oamenii aceştia pot deveni amuzanţi. Dacă păstrezi distanţa! ;))
MadMe,
da... stăpânesc arta oratorică. Iar noi le punem la îndoială vastele cunoştinţe! =))
=)) am voie sa rad Dara? macar ca stiu cum te-ai simtit ptr ca am patit si eu . Ultima si cea mai ridicola a fost cand o tipa incerca sa ma convinga ca ptr orice afectiune respiratorie a copilului trebuie sa-i pun cartofi rasi in diferite locuri -frunte , gat , piept ...etc . treaba a fost ca intr-un sfert de ora a reusit sa-mi repete explicatia de 8 ori :)) la un moment dat am tasnit de langa ea si i-am strigat ca am uitat ca aveam un termin ....si dusa am fost . M-a sunat a doua zi sa ma intrebe daca am inteles cum se face :)) nu-mi venea sa cred , era ca o secventa din filme cu p......
RăspundețiȘtergereAlm,
RăspundețiȘtergerede cartofi raşi am avut şi eu parte. =)) Şi atunci, şi de fiecare dată când îndrăznesc să spun cuiva că a răcit micuţa. Am impresia că nu ştim noi, dar cartoful ras e un soi de panaceu universal. =)) Ah, şi badijonări cu petrol în gât (pentru amigdalită pultacee!!!), compresă cu spirt pe burtă + şosete cu oţet în picioare pentru febră, în caz că nu ştiai! =)
=)) off Dara...mare e gradina Domnului si plina de p....("populatie binevoitoare")...
RăspundețiȘtergereLucica,
RăspundețiȘtergere"populaţie binevoitoare"! =)) am să reţin!
:)) hai ca le-am gasit si o definitie la ora asta...:P de la oboseala mi se trage :D
RăspundețiȘtergereCând am scris postul eram plină de nervi, şi nu m-aş fi gândit niciodată că mă voi distra atât de tare vorbind despre cartofi raşi + ... populaţie binevoitoare. :D E bine să mai fii şi obosit. =))
RăspundețiȘtergereAi dreptate.Frumos scris!
RăspundețiȘtergereAna Maria,
RăspundețiȘtergere:)
E insistentă pentru că nu are o viaţă a ei şi se agaţă de a altora.
RăspundețiȘtergereIulia,
RăspundețiȘtergereîn felul acesta nici nu are cum să-şi facă o viaţă proprie.
Mi-ai raspuns la toate intrebarile.
RăspundețiȘtergereAsemenea oameni se simt singuri si totodata simt nevoia sa impartaseasca din experienta lor.
Uneori ar trebui compatimiti... chiar daca de cele mai multe ori sunt enervanti ... de enervanti.
Aşa e Robert. Tipa are impresia că îngrijind de o mamă cardiacă, tratarea unui copil nu mai are secrete pentru ea.
RăspundețiȘtergereCât despre experienţa ei... nu ştiu, la început am compătimit-o într-o oarecare măsură, acum îmi dau seama că fiecare are o viaţă şi nimeni nu face o alegere sau alta în locul lui/ei. Asfel încât devenim responsabili pentru ceea ce spunem şi facem.
Dar oamenii aceştia pot deveni enervanţi... şi mă bucur că nu sunt singura care şi-a dat seama de acest lucru.