Dacă-i cânt tare, trebuie să audă

Până acum vreo două zile, Andreea îşi dorea de la Moş Crăciun un joc. Avea ea ceva anume în cap, ceva care a zburat pe fereastră vineri, când o colegă a venit la grădiniţă cu un căluţ din pluş, care avea "copite, o şa roz şi un buton pe care dacă apeşi face aşa: niiiihaha" (descrierea Andreei). Acum îşi doreşte cu disperare un căluţ identic. Şi oftează periodic, având priviri moi şi rugătoare, întrebând bosumflat:

Problemă existenţială

Eram intr-un magazin, când pe copila mea a apucat-o vorbăria... ca de obicei.
 Fac o paranteză aici pentru a spune că am ferma convingere că micuţa mea are vocaţie de comentator sportiv. Debitul ei verbal mă sperie uneori. Odată a vorbit 3 ore continuu. Nu a făcut pauză decât pentru a bea puţină apă la un moment dat. Închid paranteza.

A văzut nişte jeleuri cu forme interesante şi m-a întrebat dacă alea sunt pentru copii. Nu, i-am răspuns... fără mustrări de conştiinţă (părinţii ştiu de ce). Am cumpărat ce-mi trebuia, i-am luat şi ei ceva (nu jeleuri), iar în timp ce aşteptam să mi se dea restul, copila întreabă:

- Mami, când o să mă fac mare şi-o să fiu femeie, tot Andreea o să mă cheme?
- Da mami, tot Andreea. Iau restul şi ne îndreptăm către ieşire. Andreea, pe un ton grav:
- Mami, când am să fiu eu femeie, te rog mult să nu îmbătrâneşti, şi nici să nu mori... că eu nu vreau să mori...
M-am blocat. Vânzătoarele au pufnit în râs, iar eu m-am străduit să-i ofer copilei un răspuns coerent:
- Bine pui, am să mă străduiesc...
- Da mami, aşa să faci. Să nu mori, pentru că tu eşti preferata mea şi mi-ar părea tare rău să te pierd...
- Bine mamă, dacă aşa zici tu... mormăi pierdută, apoi... hai să luăm şi nişte mere, vrei?
- Daaaa!

Nu-mi dau seama dacă toţi picii de 5 ani sunt preocupaţi de îmbătrânire şi moarte aşa cum e fata mea, dar parcă eu aveam alte idei la vârsta ei... huh... chiar că am îmbătrânit!

Întrebări

Am fost la muzeu cu micuţa. A fost fascinată. Eu, mai mult decât ea, mai ales pentru faptul că, din câţi copilaşi erau pe acolo, al meu era cel mai zvăpăiat... aşa că totul a fost observat în fugă, folosindu-mi cel de-al treilea ochi... pentru că doi erau deja ocupaţi cu supravegherea zvârlugii. Iar fotografiile au fost un total dezastru. Peştii nu erau împăiaţi, aşa că n-am reuşit să fac nici o poză cum trebuie: ori se mişca Andreea, ori peştii! Aşteptăm primăvara şi mergem din nou. :D

Somn

 Când a ajuns în faţa acvariului din imagine, a exclamat:
- Oh, urâţilor! (era vorba despre 4 exemplare din specia somn)
S-a mai minunat puţin de urâţenia lor, şi apoi m-a întrebat:
- Mami, cum îl cheamă pe peştele ăsta urât? şi arată spre unul dintre ei.
- Somn - îi răspund.
- Dar de ce îl cheamă somn? pentru că e obosit?
.............
Ce era să-i spun, că se numeşte Silurus glanis?!

pauza de masă

Revin

Îmi cer scuze pentru absenţa mea de pe blog. Am trecut greu peste a doua zi de Paşti... atunci s-au împlinit 3 ani de la dispariţia tatălui meu. Am simţit nevoia să iau o pauză de la internet... de la toate. În schimb, mi-am făcut ordine în gânduri, m-am plimbat şi am fotografiat cam tot ce-a mişcat prin jurul meu. Şi... cum Andreea e "satelitul" meu, e normal ca ea să fie în aproape toate pozele. 

Andreisme III

Mi-am auzit copila vorbind cu păpuşile ei despre... nivelul clasei! Pentru că monologul era foarte animat, am întrebat-o:
- Andreea, tu ştii ce e ”nivelul clasei”?
- DA - vine răspunsul prompt.
- Ce e mami, nivelul clasei? întreb eu cu blândeţe.
- Este cel care ne ia rucsacii...
- Vă ia rucsacii?!
- Daa.
- Bine, vă ia rucsacurile, dar eu vreau să ştiu ce e nivelul clasei.
- Păi... (gânditoare) nivelul claaasei... este... o programare care lucrează... desenează... şi dă bulină roşie şi bulină verde. 
- !!!!!!!!!!!!!!! este o programare??
- Da. Acum gata, nu mă mai întreba, mă duc la joacă.

Probabil a simţit că voiam să o întreb ce e o programare.

Idilă timpurie

Luni am ajuns cu întârziere la grădiniţă (guilty!). Pentru că vineri a lipsit (sfatul medicului), colegii au fost mai mult decât încântaţi să o vadă pe micuţa mea. Mi-a adus zâmbetul pe buze reacţia Claudiei, o fetiţă mai nazdrăvană, care la vederea Andreei a început să ţopăie fericită, chiţăind asemeni unui şoricel. Asta se întâmpla pe holul grădiniţei. Însă când am intrat în clasă, am asistat la următoarea scenă:

Andreea s-a dus să-şi pună jucăria pe dulap. Un băieţel după ea îşi manifesta încântarea de a o vedea. Între timp, Doamna a rugat copii să se aşeze la locurile lor. Nu au încă locurile stabilite, e mai mult după preferinţe, aşezaţi să fie. Pentru că Andreea părea puţin nehotărâtă, am întrebat-o:

”Unde e locul tău, mami?”

Ea a stat puţin pe gânduri, moment în care, Cristi (băieţelul-umbră) o întreabă:

”Unde e locul nostru??”  (what? unde e locul nostru? wow... ce progrese s-au făcut într-o lună de grădiniţă!!)

Până la urmă, copila mea s-a hotărât să aleagă un scăunel la o masă din faţă. Pentru că lângă ea nu mai era nici un scăunel, piciul s-a dus glonţ la primul scaun liber, l-a tras cu greu şi l-a adus lângă Andreea. Un alt băieţel, la fel de nehotărât, a dat să se aşeze pe locul liber... dar ţi-ai găsit? Cristi l-a oprit şi a strigat la el: ”pleacă, aici stau eu!”

Mi-am reţinut un hohot şi i-am spus ”la revedere” Andreei (cu pupici pe frunte), dar n-am scăpat fără un pupic depus şi pe fruntea lui Cristi. 

Andreisme (II)

Ce inseamna inteligent?

Andreea: Inteligent inseamna cand un baiat castiga mereu si se lupta cu alt baiat... rau. (in ordinea asta!)
Eu:           Un baiat?
A:            Mda.
Eu:           De ce numai un baiat? O fata nu poate fi inteligenta?
Andreea:  Nuuuuuuu!!!!!!!!!!
Eu:           De ce?
Andreea:  Pai... asa, pentru ca nu poate!

Emotii

Vara asta am transferat-o pe Andreea la o alta gradinita. Maine vom face cunostinta cu Doamna si cu noii colegi. Am emotii mult mai mari decat mica nazdravana, care are grija sa-mi mai tranteasca in nas "mami, cred ca nu vreau sa merg la gradinita" pe post de santaj. Asta se intampla de obicei cand nu sunt de acord cu anumite cerinte formulate cu insistenta. Dar nu-mi fac griji pentru ca stiu cat e de innebunita dupa copii, asa ca sper sa fie bine.

Spre deosebire de anul trecut, acum vorbeste bine!! Deci putem conversa! Toamna trecuta, pentru orice intrebare referitoare la programul din ziua respectiva, avea un singur raspuns: "m-am jucat cu copiii la gradinita"... si atat!! Astept cu nerabdare impresiile de maine, pentru ca sunt convinsa ca va avea multe de povestit.

Andreisme

Aseara, ma uitam la Andreea care practic adormea din picioare, dar... ca de obicei, ea niciodata nu e obosita. Pana la urma mos ene a fost extrem de convingator si micuta mea s-a hotarat sa mearga la culcare fara prea multe nazuri. In camera ia cu asalt patul. O dau jos sa o schimb de hainute. In timp ce efectuam transferul de textile, a avut loc urmatoarea discutie:

Andreea:  Mami, mi-e taaare somn...
Eu:           Uite ca mergi acum la nani.
Andreea (alintata):     Maami... am imbatranit de somn!

Realitatea vazuta prin ochi de copil

Saptamana trecuta, pe cand ma plimbam cu Andreea, sambata fiind, lumea a dat navala la nunti. La un moment dat vedem un convoi de masini impodobite nevoie mare (aratau cam asa):

Andreea le priveste fascinata si exclama:


Maaami, uite ce frumoasa e masina aia, cu floricele pe ea si cu doua perdele!!


Eu: ...

Un amic neasteptat

A venit in sfarsit caldura si odata cu ea, mustele. E tarziu si musca aia nenorocita face ceea ce stie ea mai bine: ma scoate din minti! Ma inarmez cu o revista si pornesc la atac. 
Andreea zice: vai, uite o musca frumusica! Las-o mami, n-o mai bate, uite ce frumusica e! Are si aripioare frumusele! Cred ca musca asta e prietenul meu. O cheama Fredi. :| (a botezat musca!!!)

Eu fugaresc musca prin casa (fara succes).
Andreea o striga: Fredi, Fredi, vino la mine. Hai ca nu-ti fac nimic, facem baie impreuna. Fredi, ce cauti acolo pe perdea? O sa dai perdeaua jos! Fredi, vino la mine. Cred ca Fredi ma place - musca e in continuare pe perdea. Fredi, nu vrei sa vii la mine? Vrei sa stai pe perdea? Bine. Nu vrei sa vii pe mana mea? Fredi, fugi de-acolo, ca dai perdeaua jos! 

Fredi, Fredi, Fredi vin'aici ca nu-ti fac nimic. Fredi... nu poti veni la mine? Nu-ti fie teama ca nu-ti fac nimic.

 Eu: n-o mai striga mama, ca nu-ti raspunde.

 Andreea: dar nu vrea sa vina la mine!

 Eu: normal ca nu vine la tine, e musca!!

 Andreea: nu e musca, e Fredi! si e prietenul meu, dar nu vrea sa vina la mine. Hai, nu mai sta acolo, ai sa dai perdeaua jos. Mami, ce mananca Fredi. 

 Eu (exasperata): nu stiu, mama.

 Andreea: eu cred ca mananca tantari! Fredi, uite un tantar, sari pe el, mananca-l! Auzi, mananca-l! Fredi, tu nu m-auzi? Nu m-aude. Cred ca a atipit putin.

Eu rad si scriu pe blog. Andreea vorbeste in continuare cu musca! Vrea sa-i citeasca o poveste...

Cred ca e cel mai amuzant si neasteptat mod in care puteam sa-mi inchei ziua! Acum musca s-a ascuns si Andreea o striga de mama focului:

- Psst, psst, Fredi, Fredi, hai sa-ti termin de citit povestea. 


Ar trebui sa o auzi!!

Intelepciunea zilei

De cand a implinit 4 ani, fetita mea ar vrea sa fie in fiecare zi... ziua ei. Cantecul ei preferat e: "multi ani traiasca, multi ani..." si imi incanta auzul cam odata la doua zile cu aceleasi cuvinte aniversare. In fiecare zi imi spune: mami, am mai crescut putin! Acum m-am facut mare? E nerabdatoare, si mi-a spus ca trebuie sa se faca mare cat mai repede, sa se faca printesa si sa mearga la bal. I-am explicat ca trebuie sa mai creasca dar s-a suparat si acum ma intreaba in fiecare zi daca a mai crescut si daca se poate duce la bal. Pentru ca printesa oricum e. Zilele trecute mi-a spus ca are 2 nume: Babi si Ratunzel, (n.t. - Barbie, Rapunzel). Asteapta sa vina printul Andrei sa o duca la bal. 

Andrei este un baietel din grupa ei de la gradinita. E prima ei dragoste... In fiecare dimineata cand se trezeste isi ia cele doua telefoane (jucarii) si vorbeste la telefon cu Andrei. Ma cearta si imi spune sa fac liniste pentru ca ea "voveste" la telefon cu Andrei. Daca n-ai sti ca se joaca, ai spune ca chiar vorbeste la telefon. Are o imaginatie...

Acum asteptam sa treaca ploaia si sa ne ducem la plimbare. Intre timp curata bacteriile de pe jucarii cu o perie de par. :| Am crezut ca nu am inteles bine si am mai intrebat-o odata ce face si mi-a raspuns: "curat bacteriile de pe jucarii cu peria asta". N-am o oglinda la indemana, dar cred ca imi pot imagina ce fata am... Am intrebat-o ce sunt alea bacterii si mi-a explicat ca bacteriile sunt alea care trebuie sterse cu peria de pe jucarii. A vazut la televizor! 
Intreb: "da' de ce trebuie sterse cu peria de par?" . Raspuns: "pentru ca asa trebuie, intra mai bine in perie si dupa aia se transforma in gunoi si il putem duce la masina de gunoi. Aia mare." 
Aaa... sunt pe deplin luminata... 


N-am inteles care e legatura dintre peria de par si bacterii, dar se pare ca e un fel de ritual de purificare al interiorului casei!