De vreo două săptămâni coloana mea vertebrală a căpătat personalitate şi se încăpăţânează să reziste cu succes la toate tratamentele prescrise de doctor. În consecinţă am fost nevoită să mai staţionez prin pat o vreme, şi odată cu drumurile făcute la medic, diverse investigaţii şi o atentă documentare asupra problemei, am reînnoit şi relaţia cu televizorul. Biata telecomandă suferă în tăcere alături de mine atunci când îmi încape în mâini.
Numai că, tot răul spre bine. Am realizat cu surprindere că Andreea cunoaşte mai bine decât mine canalele tv. şi că ştie pe de rost spoturile publicitare. Mai mult decât atât, le analizează şi caută o logică în mesajul transmis.
Iar eu eram foarte mândră de faptul că nu-mi intoxic odrasla cu prea multe ore de tv...
Se pare însă că cei mici au metodele lor de a combate grija părintească, în acest caz o memorare rapidă a reclamelor a fost lovitura de graţie pentru mine. Aşa se face că într-o bună zi, cu nasul băgat într-un teanc de reviste, trei dinozauri şi două maşinuţe (persoană ocupată nevoie mare!), mica făptură întreabă:
- Mami... sărut înseamnă pup?
- Ăă, da. Am răspuns cu o uşoară strângere de inimă. Copila mea creşte... De ce întrebi?
- Păi... zice total confuză, ce mare scofală e să-ţi reuşească un pup? Cum să simţi că rămâi fără aer doar de la un pup?!
Tot omul care a stat măcar o oră în faţa televizorului ştie reclama de la Vodafone, cea cu scafandrul. Eu abia am aflat de ea.
M-am întrebat dacă e cazul să-i explic mai detaliat despre ce e vorba... şi am decis să mai amân. Deşi am impresia că timpul nu are răbdare.
Şi asta îmi aminteşte de videoclipul următor:
