Ziua bună nu se cunoaşte întotdeauna de dimineaţă

Ziua de vineri se anunţa una obişnuită. Andreea s-a trezit cu două ore mai devreme pentru a fi sigură că nu întârziem la grădiniţă, şi pentru că dormisem doar 4 ore m-am bucurat foarte mult... Prin fereastră se vedeau strălucind palid razele soarelui şi mi-am spus că va fi o zi frumoasă, numai bună pentru plimbat cu trotineta. Andreea, nu eu, deşi...

Mai târziu însă, aveam să aflu că nu de fiecare dată când soarele îţi dă bineţe de dimineaţă vei avea o zi frumoasă, pentru că pe la prânz, am avut parte de ceva mai multă aventură decât m-aş fi gândit.

Abia recitisem pe blogul Arcadiei reţeta negreselor bine făcute şi zâmbind, încă buimacă, mă îndreptam spre bucătărie pentru încă o picătură de cafea. Mirosul care îmi gâdilă în mod neplăcut nările nu avea nimic în comun cu aroma sublimă a cafelei, deşi mi se părea oarecum cunoscut.

Era fum! Instinctiv am verificat aragazul şi prizele, dar imediat mi-am dat seama că mirosul venea de pe scară. Am deschis uşa şi... m-a izbit în faţă un fum gros de-l puteai tăia în pătrăţele. Am închis uşa la loc şi fără să stau prea mult pe gânduri, am ieşit pe scară. La etajul superior una din vecine se agita de zor, privind în sus şi în jos. Dacă pe moment am crezut că i s-a întâmplat ceva, am aflat că nu ştia de unde venea fumul şi că se temea să nu sară blocul în aer.

Am dat dovadă de inconştienţă când încercând să îmi dau seama de unde venea fumul, mi-am pus o batistă udă la gură şi am început să bat pe la toate uşile. N-am ştiut că nu-mi va folosi la nimic! Între timp, un alt vecin a urcat, sunând şi el pe la uşile oamenilor pentru a-i scoate afară din case. O bunică speriată ieşise cu nepoţica pe scară şi se minuna de ceea ce se întâmpla. Fata avea o batistă la gură şi plângea. O tânără de la primul etaj a ieşit din scară şi s-a învârtit în jurul blocului sperând să vadă o dâră de fum ieşind de la vreun apartament. N-a avut mai mult noroc decât noi. A anunţat totuşi pompierii.

Bocănitul pe la uşile oamenilor a avut drept rezultat câteva întrebări în plus de la nişte oameni curioşi, deranjaţi de cele intervenţie. Cei mai mulţi însă, nu numai că n-au ieşit afară din casă, dar n-au deschis nici uşa să vadă totuşi despre ce e vorba.

Au venit pompierii, poliţia (care a scos toată lumea în faţa blocului), un echipaj SMURD, doi lucrători de la gaze (care au şi oprit alimentarea cu gaz metan)... plus o grămadă de gură-cască, amatori de senzaţional.

Ei, partea "frumoasă" abia acum vine.

Din fericire, nu a fost nici un incendiu.

Pentru că au fost deschise uşile de la intrare fumul s-a risipit uşor, uşor, lăsând în urmă un miros greoi, care persistă şi acum. Însă nu s-a aflat ce anume s-a întâmplat şi de unde a apărut. Nu a ieşit nimeni pe scară să spună că a uitat o oală cu mâncare pe aragaz şi că nu e nici un pericol de explozie. Nebunul care a făcut o asemenea gafă nu a avut nici măcar un gram de curaj să spună oamenilor să stea liniştiţi, să nu mai pună pe drumuri 3 maşini de pompieri... Şi-a văzut liniştit de viaţa lui, nepăsându-i că a creat atâta agitaţie in jur.

Vecinii scoşi afară cu forţa de către poliţie erau vizibil deranjaţi că s-a făcut atâta vâlvă pentru "puţin fum" şi că  nu era cazul să "se exagereze în halul acesta". Priveam uluită cucoanele nemulţumite şi mă întrebam dacă un incendiu le-ar fi făcut mai fericite...

Toate au trecut, lumea şi-a văzut linişită de viaţa ei, mirosul greoi te însoţeşte şi se lipeşte de tine din clipa în care ai ieşit din apartament şi nimeni nu şi-a asumat răspunderea pentru această agitaţie.

Eu (din cauza imprudenţei mele) m-am ales cu o uşoară intoxicaţie cu fum şi tot week-end-ul am avut senzaţia că-mi ard plămânii. Medicamentele recomandate de doctora de familie nu mi-au fost de mare ajutor, dar acum ştiu... în caz de incendiu e bine să fugi, nu să stai şi să te rogi de alţii să nu moară. Probabil sună cam dur, dar atitudinea de nepăsare, deranj şi nu în ultimul rând nesimţire a unora mi-a lăsat (pentru a câta oară?) un gust amar.

Poate sunt eu prea sensibilă... pentru unii concetăţeni (atât de nepăsători).