Teste IQ pentru mame

Dacă prostia ar durea, mai mult de jumătate din populaţie ar fi în comă. Spun asta pentru că ieri am văzut "mama anului", un monument de tâmpenie cu o performanţă greu de egalat.

Pentru început

În apropierea grădiniţei unde învaţă fetiţa mea sunt două "magazine" micuţe, aşezate chiar pe marginea străzii. De fapt sunt nişte chioşcuri mai măricele unde găseşti cam tot ce-ţi pofteşte inima: de la cosmetice şi detergenţi, până la farfurii, produse din mase plastice şi hârtie igienică. În oraş, majoritatea chioşcurilor de acest fel au fost desfiinţate, dar astea au scăpat deocamdată, deşi ocupă aproape tot trotuarul astfel încât nu prea ai cum să treci prin dreptul lor decât în şir indian. N-ar fi o problemă atât de agasantă dacă n-ai fi nevoit să mergi (de cele mai multe ori)  direct pe stradă. Însă oamenii par să se fi obişnuit şi viaţa merge înainte.

Aşa nu!

Doamna despre care povestesc - gospodină excelentă după cum bag seama - se oprise pentru câteva clipe în faţa unuia dintre magazinele cu pricina. Era însoţită de o doamnă mai în vârstă (mama ei probabil) şi amândouă se uitau la farfurii. Nimic anormal până aici, farfuriile sunt utilizate în orice casă (chiar dacă nu toată lumea le cumpără de la tarabă)  daaaar... pentru că urmează şi un "dar"... doamnele aveau cu ele şi un bebe, în cărucior evident. Care cărucior îl lăsaseră, cât se uitau ele la farfurii... unde credeţi? 

Nu veţi ghici nici după un milion de încercări! 

Vă spun eu: în stradă!

Da, aţi citit bine, două tute se uitau la o tarabă cu farfurii, lăsând căruciorul cu tot cu copil în stradă!
Am realizat absurditatea situaţiei abia după ce mă îndepărtasem câţiva metri de cărucior, când Andreea, după ce s-a entuziasmat de bebele drăguţ, m-a întrebat de ce mama lui l-a lăsat în stradă. Copila mea are spirit de observaţie, aşa că m-am oprit şi m-am întors să văd despre ce e vorba. Văd căruciorul, privesc uimită la gospodinele pământului şi până să dau să zic ceva, apare o maşină (care tocmai părăsea parcarea din apropiere). În acel moment m-am blocat. Maşina nu avea viteză şi neavând loc să treacă a oprit în faţa căruciorului, claxonând scurt. Şoferul şi-o fi spus că e de ajuns pentru a atenţiona posesoarea de copil, însă s-a înşelat. După câteva clipe a mai claxonat odată. Incredibil, dar împingătoarea de cărucior nu a reacţionat nici acum!
Vânzătoarea de la buticul alăturat reacţionează:

- Luaţi doamnă, copilul din stradă!!!


Abia atunci s-a trezit şi individa, sărind ca arsă în stradă, să-şi ridice comoara.
Ar fi multe de comentat, dar am rămas cu un gust amar, mai amar decât pelinul. Aş râde dacă situaţia n-ar fi una reală, care se putea termina tragic.
Primul meu gând a fost că o fi una dintre cele care şi-au programat naşterea mai devreme pentru a beneficia de doi ani de stat acasă cu pruncul. Însă în condiţiile astea, îmi permit să spun că cel mic ar fi mai bine îngrijit la o creşă, decât sub supravegherea mamei.
Tânăra merită nominalizată la "mama anului 2011", nu e aşa?
Întâmplarea mi-a dat de gândit. Poate n-ar trebui ca toate femeile să aibă dreptul să aducă pe lume prunci.
Poate ar trebui ca mamele să dea un examen la ieşirea din maternitate, şi dacă nu-l trec, să nu poată lua copilul acasă.
Da, ştiu, sunt răutăcioasă. Dar nu sunt fără motiv.
Femeia şi-a lăsat pruncul în stradă pentru a schimba impresii despre farfurii. Iar asta, pur şi simplu... nu se face!