duminică, aprilie 4

...



E zi mare, ziua de Paste. Toata crestinatatea se bucura pentru invierea Mantuitorului neamului. 
Insa azi nu mai simt fiorul de alta data, ceva s-a schimbat si nu stiu daca lucrurile vor reveni vreodata la normal. Ma tot gandesc la tata. E al doilea an de cand nu mai e printre noi si tocmai ziua de Paste imi aminteste de lipsa lui. Ma simt ciudat sa celebrez... tocmai trecerea lui in nefiinta. Asa ca incerc sa nu ma gandesc, incerc sa imi ocup mintea cu alte idei, amintiri... in speranta ca voi reusi sa imi linistesc avalansa de lacrimi ce sta sa porneasca dintr-o clipa in alta. 

2 comentarii:

  1. imi pare f rau si inteleg ca e grea detasarea in astfel de cazuri chiar daca, Pastele, inseamna cu totul altceva

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Stiu foarte bine ce inseamna Pastele, am crescut intr-o familie de oameni dusi la biserica, cu dragoste de Dumnezeu. Dar acum inca sufar si am nevoie de putin timp sa-mi recapat puterile.

    RăspundețiȘtergere