Cu Clayderman in sedinta

        Acum vreo doua zile am fost invitata la o sedinta "extraordinara" in cadrul unei companii de asigurari. Fusesem informata ca vine nu stiu ce lider de nivel..., de fapt cel care a pus bazele afacerii aici in Romania. Nu ma simt atrasa de domeniul asigurarilor, asa ca nu ma interesa foarte tare ce avea sa se discute - eram acolo doar pentru ca o anumita doamna ma invitase si nu puteam refuza.
        Cum spuneam, am ajuns, ne-am asezat comod pe scaune - ne-am dat telefoanele pe "silent" (cum e normal in orice fel de intrunire) si am asteptat cuminti sa inceapa prezentarea. In sala, toata lumea discuta FOARTE TARE, asa ca in momentul in care domnul X a inceput sa vorbeasca, eu fiind situata pe undeva pe la mijlocul salii, nu am auzit nimic pret de vreo cateva minute - pana si-a dat lumea seama ca tipul din fata face eforturi vizibil disperate spre a fi auzit. Buun! Deci am pierdut momentul in care omul se prezenta, eh, nu-i nimic imi spun, sa vedem ce are de spus in continuare. Cum sistemul MLM imi era oarecum cunoscut, asteptam totusi o noutate. Da' de unde!!
       Sedinta a fost extrem de plicticoasa, tipul din fata noastra nu avea carisma, nu era un bun orator si nu venea cu nimic nou care sa starneasca interesul auditoriului. In plus, persoanele din jurul meu aveau telefoane care sunau asa frumos din 5 in 5 minute... "chica bomb", "Clayderman" (e un trend sa ai Clayderman pe telefon - te face sa pari cult), s.a.m.d. Ba, la un moment dat, puteam sa jur ca am auzit si o manea, dar nu sunt foarte sigura, pentru ca persoana a raspuns rapid. Nu am nimic cu manelele (nu le ascult, dar in rest, nu am nimic - sunt de parere ca fiecare e liber sa asculte ce doreste), iar Clayderman imi place la nebunie... dar nu in timpul unei sedinte!
       Am mai spus ca persoanele mai si raspundeau la telefon?? :)) "tu m-ai sunat? - in soapta - nu pot sa vorbesc acum... ma auzi? (putin mai tare!!) nu pot sa vorbesc acum... poftim?  nu pot sa vorbesc acum... daa... te sun eu mai tarziu..." Deja se dusese naibii toata povestea tipului durduliu din fata noastra care asuda teribil, intr-un efort supraomenesc de a capta atentia doamnelor carora le tot sunau telefoanele.:)
      Intr-un tarziu oaspetele sosit pe meleagurile noastre tocmai din celalalt capat al tarii - n-am retinut exact localitatea -  a ajuns la partea mea preferata de la sedintele de felul acesta... si anume, partea in care distinsul orator incepe sa se laude! 
      Nu pot sa-mi dau seama cum reusesc, probabil au  manuale standard care ii invata ce anume sa spuna, pentru ca toti au acelasi stil de a se lauda - cat de bine le merge lor, cum si-au trimis copilul cel mic in excursie la Paris cand abia venise de la schi din Austria, (copilul este invariabil baiat, are cam 11 - 12 ani si se numeste fara exceptie Victor sau Vlad)  cum si-a permis sa mai cumpere 2000 de m.p. de teren langa cel de 1500 pe care-l avea (din intamplare) prin jurul casei, cum baiatul cel mare invata la un liceu particular de renume (cum altfel!?) din oras... sa mai continui? nu cred ca are rost!
      Intr-un tarziu, a dezvaluit auditoriului select planurile de extindere ale companiei, la nivel european. Moment in care doamna de langa mine s-a foit nervoasa si a mormait "haide dom'le, ma iei pe mine cu Europa, ca eu am masina la 7 si un sfert!!). Am aflat ulterior ca doamna respectiva si inca un grup de persoane nu erau din oras.
     Pana la urma am plecat si noi. Cel mai mult mi-a placut fetita de 4 ani si 6 luni, care era cu mamica ei cu doua randuri mai in fata, si care dupa ce a rabdat cu eroism cele doua ore, a rabufnit: "m-am plictisit, hai odata acasa!". In rest, vorbe mari, vise la pachet si nimic concret. Dar... noi sa fim sanatosi!