Cineva spunea ceva de primavara - cred ca eu visam la floricele, soare, copaci inverziti… Care primavara!? Ninge asa de frumos de azi dimineata, incat zici ca se apropie Craciunul. Presupun ca dupa ce trece si zapada asta, vine direct vara. Si e un frig, incat mi-as face un abonament in pat, la caldura si confort! Doar privitul pe fereastra imi provoaca frisoane, nu mai vorbesc de plimbatul prin ninsoare, dar nu am ce face.
Visez la momentele cand eram copil, fara griji, fara batai de cap; si ma incapatanam sa-mi doresc “sa cresc mare”. Am crescut, na! Pot sa retractez? Vreau sa fiu iarasi copil, sa n-am alte griji decat invatatul si joaca. M-am razgandit, nu mai vreau sa fiu mare! De ce nu se poate omul scuza frumos ca a gresit, si sa o ia de la capat – adica nu chiar de la capat, dar macar de pe la 10 ani? Eh, ce bine ar fi…
Dar am sa revin la realitate si am sa ma pregatesc (din nou!!) de plecare! Asta e! Am crescut si nu am cum sa repar acest… “neajuns”. Poate intr-o alta viata voi avea mai multa grija cu ceea ce-mi voi dori, nu de alta, dar, s-ar putea sa se indeplineasca prea repede si mai apoi sa regret.
In concluzie, cand va veni vara si vor fi 50 de grade la umbra, chiar de-as lesina de cald, eu voi fi cea mai fericita, si nu-mi voi mai dori cu disperare sa vina odata iarna. Ca iarna vine oricum… si odata instalata, nu vrea sa mai plece!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu