In momentul in care ii explicam ceva, asculta cu multa atentie iar la sfarsit aproba si completeaza: "aa, da!", dupa care pleaca la treburile ei. Am uitat sa spun ca fetita mea este o persoana extrem de ocupata. Cum vine ora de masa sau de culcare, brusc o apuca cheful de colorat intr-o carticica sau isi aminteste ca mai are de construit casuta din cuburi, asa ca, imi spune raspicat: "am multe de facut!"... inainte sa apuc eu sa mai articulez vreun cuvant.
De ieri, a descoperit ca are... oase. Imi studiaza cu atentie mainile si se minuneaza. Cred si eu, mainile mele stravezii nu au nimic in comun cu manutele ei durdulii. Urmeaza evident intrebarile.
- Mami, da' mainile tale au oase?
- Da mami, au oase
- Wow... si mainile mele au oase?
- Da scumpo, si mainile tale au oase.
- Si Bianca are oase? (Bianca e prietena ei de la gradinita)
- Si Bianca are.
- Wow... da'... mama lu' Bianca are oase?
- Si mama Biancai are oase...
- Si mamaie are oase? (soacra mea)
- Si mamaie...
- Si bunica...? (mama)
- Si bunica...
Pauza, apoi: -Si Kiki... Kiki are si el oase? (Kiki e catelul intalnit in vara la tara la bunica si e febletea ei. In amintirea lui, toti cateii de pe strada se numesc Kiki. Insa KIKI... e unul singur!!)
- Si Kiki are oase mami, toata lumea si toate animalele au oase.
Se uita lung la mine iar eu nu stiu cum sa-i explic mai pe intelesul ei care e treaba cu oasele. Pentru ca nedumerirea e mare...
- Daca Kiki are oase... atunci de ce mananca oase? Isi mananca oasele lui!?
- Cateii mananca mancare pentru catei... incerc eu sa-i explic, dar...
- Ba nu. Mananca oase. Am vazut eu la "Tom si Jely".
- Alea nu erau oase, ci doar niste biscuiti in forma de oase pentru catei.
Concluzie:
- Daca biscuitii pentru catei au forma de oase, atunci de unde stiu cateii ca sunt biscuiti si nu oase?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu