Cand mi-am pierdut tatal, am pierdut o lume intreaga. M-am maturizat intr-o clipa... in clipa in care l-am vazut fara viata. Cu o zi inainte vorbisem la telefon, iar acum, il priveam si nu-mi venea sa cred ca nu avea sa-mi mai vorbeasca vreodata. Era cel mai bun prieten al meu...
Acum, imi lipsesc lungile noastre conversatii, glumele si discutiile banale. Imi lipseste zambetul tacut si privirea plina de reprosuri, atunci cand mai dau cu capul in zid. Imi lipsesc sfaturile date cu tact, astfel incat sa nu deranjeze.
Fetita mea isi va cunoaste bunicul numai din poze, si mi se pare ingrozitor... pentru ca stiu cat si-ar fi dorit sa o vada crescand.
Dar n-am sa mai plang... nu mai sunt copil... desi asa ma simt - asemeni unui copil orfan.
Femeia din mine se lupta cu durerea, se lupta sa ramana mama si sotie... femeia din mine s-a maturizat tarziu... si brusc.
mama tatalui meu a murit la 2 luni dupa ce ai mei s-au casatorit si la un an dupa ce ea a murit, a murit si bunicul si dupa un an de la moartea bunicului m-am nascut eu...ii stiu doar din poze...si de fiecare data cand ajung in satul tatalui meu sau ne intalnim cu cineva care i-a cunoscut imi spun cat de mult seman cu ei si ca ce oameni exceptionali erau si cat de mult isi doreau un nepot...devin nostalgica si trista...chiar imi pare extrem de rau ca nu i-am cunoscut...mi-as fi dorit foarte mult...dar n-avem ce sa facem.
RăspundețiȘtergereimi pare rau :(
RăspundețiȘtergereCondoleante sincere! E trist si greu, dar ce vorbesc eu? E chiar dureros, insa viata merge inainte, e ciclul firesc si nu avem cum sa-l oprim: ne nastem si murim, murim si apoi iar ne nastem. Gandeste-te ca tatal tau e acolo sus, in grija ingerilor, veghand asupra familiei sale de pe pamant, iar tu roaga-te neincetat pentru el, iti va prinde bine!
RăspundețiȘtergereIti doresc multa putere de la Dumnezeu!
Multumesc.
RăspundețiȘtergereiti las o imbratisare sincera.
RăspundețiȘtergereDenisia, iti multumesc mult! E tot ce imi trebuia in acest moment.
RăspundețiȘtergereeu nu am avut norocul sa am un tata carmva la fie sa imi fie alaturi...insa am avut o mama sipererou care a compensat...si gandul ca as putea sa o pierd ma omoara..deci te pot intelege...dar asa cum ti-am mai zis..el e langa tine...iti vede fetita crescand..si va zambeste la fiecare reusita..si desi nu iti mai da sfaturi direct...sigur intractioneaza cu tine cu tine la fiecare decizie pe care o iei.
RăspundețiȘtergereCapul sus...fa-l mandru si niciodata nu se mai simti singura, pentru ca nu esti!