Hey, Soul Sister

Amintirea durerii

Imi privesc fetita si ma minunez de repeziciunea cu care trece timpul. Ea e masura amintirii unei crunte suferinte. Si pentru ea trebuie sa-mi innabus toata durerea ce o strang in suflet de-atata timp. Atat de mult ma straduiesc incat uneori ma pacalesc si pe mine. Insa durerea nu dispare, nu piere atat de repede... mai trebuie timp, mai trebuie uitare... Dar oare se uita durerea, oare sunt rani ce se vindeca? Si daca se vindeca, oare cicatricile nu dor? Sau doare doar amintirea ranii avute, sau poate e amintirea durerii traite... Aminitirile dor? Da. Doare sufletul ranit, doare inima sangeranda, doare lipsa unui om. Doare lipsa cuvintelor. 
Si daca sufletul ingheata... se topeste in suvoiul de lacrimi. Si uneori cuvintele sunt de prisos, o ceata pune stapanire pe toata fiinta si nici nu mai stii daca suferi sau e doar o inchipuire. 

Ma salveaza zambetul si inocenta micii fapturi, ma salveaza iubirea unui om ce-mi sterge lacrimile, ma salveaza amintirea unor cuvinte si toata dragostea ultimei imbratisari.

Un picior in minus!

Asa arata mica vacuta schilodita, pentru care copilul meu a varsat lacrimi amare in aceasta seara mai bine de o jumatate de ora. A se observa piciorul lipsa, care zace prin cine stie ce colt; picior care a mai fost rupt si lipit de tati de nu stiu cate ori, pentru ca odorul meu tine foarte mult la jucariile sale, indiferent cat de jalnic arata. Intr-un final s-a potolit, dar a fost atat de nazuroasa in continuare incat am simtit ca ma lasa puterile. 

Dupa ce toata ziua am lucrat la un proiect cu personalitate proprie, care nu avea nimic in comun cu viziunea mea finala,  cand pe seara protv-ul m-a bagat in sperieti cu stiri(cine m-a pus??) despre toate nenorocirile posibile de pe fata pamantului... scumpetea mea de fetita a facut un spectacol... 

Imi odihnesc putin nervii! Deja ma pregatesc de runda a doua - cand vom merge la culcare. Acum vreo ora m-a intrebat cat e ceasul si cand a auzit de 9 seara... a simtit nevoia sa completeze: "e 3 ziua! mai stam sa ne jucam...", adica sa se mai joace ea, pentru ca pe mine m-a concediat de la jucariile ei "acum ma joc eu, nu tu". Asa ca pot sa ma recreez cateva clipe, cu acordul copilului!

Cu multa nostalgie imi amintesc de lunile in care era doar un bebelus... cumintica, manca la ore fixe si fara nazuri, la ora 21 deja dormea, ce mai, era o minune de copilas! Nici acum nu e dezastru total, dar isi dezvolta personalitatea si trece de la o stare la alta cu atata rapiditate, incat uneori ma ia prin surprindere. Cum tati nu prea e pe acasa, eu sunt cea pe care isi testeaza ideile si care trebuie sa vina cu raspunsuri la sutele de intrebari pe care le pune zilnic.

Insa seara, dupa ce adoarme, ma uit la ea si nu-mi vine sa cred ce repede a crescut. E un miracol! A fi mama e intr-adevar cel mai minunat si cel mai greu lucru de pe pamant. Nu te pregateste nimeni pentru ceea ce urmeaza, inveti din mers, te bucuri, suferi si te minunezi de transformarea micii fapturi in om. Te simti si atotputernic si neputincios in a-ti forma copilul si a-l apara de tot ce stii ca i-ar face rau.

Gata. Am terminat pentru ca devin nostalgica.

Sarbatori fericite si... o conducta sparta

Eu locuiesc la bloc. Bloc turn (ce-i drept, are numa' 10 etaje), dat in "functiune" cu cateva luni inainte de venirea mea pe lume, deci e o cladire destul de veche. Am niste vecini... minunati, dar asta e alta poveste.

De cativa ani incoace, de Paste sau de Craciun se sparge cate o teava prin vecini. Nu stiu daca sa rad sau sa urlu de nervi, dar deja m-am obisnuit. Anul acesta nu a fost cu nimic deosebit fata de anii precedenti. Numai ca "minunea" s-a intamplat dupa Paste, adica astazi. Dimineata cand am intrat in baie am auzit in perete un zgomot inconfundabil (am urechea atat de sensibila la susurul apei...). L-am chemat imediat pe sotul meu, care a incercat sa se uite (?) pe langa conducte in sus - desi n-am inteles de ce, pentru ca la cat de tare curgea apa, era evident ca pe la un etaj superior exista o conducta sparta, nu fisurata.

Domnul meu a plecat imediat sa investigheze. Nu suntem genul care batem in calorifer de la primul stranut, sau ne alarmam de la prima picatura de apa cursa din tavan; si chiar daca am avut momente in care  puteam filma "Singing in the rain" la noi in baie, suntem totusi constienti ca locuim la bloc si trebuie sa ne bucuram de fiecare moment petrecut in scumpa nostra casa.

Spre bucuria mea, problema s-a rezolvat in cateva ore. Nici acum nu pot crede ce noroc am avut anul acesta: conducta cu pricina nu s-a spart in ziua de Paste! Sau de Craciun! Pentru ca am aflat cu stupoare ca teava era fisurata din toamna (!), dar vecinii nu au reparat-o pentru ca au avut nunta, apoi au plecat in luna de miere, apoi a venit Craciunul... si daca nimeni nu a reclamat vreo neplacere... de ce sa fie reparata?

Boulevard of broken dreams

De cateva zile ascult intruna doua melodii. Le-am pus pe blog, poate ma "vindec". :))

Ce bine e sa fii parinte (continuare)

De cateva zile ne-am abonat la toboganul din parc. De plecat, se pleaca imediat de acasa, mai greu e cu intoarcerea. 

Ca orice parinte responsabil, cu capul pe umeri, iti pui la contributie toata inteligenta cu care te-a inzestrat natura cand ai devenit parinte... Si vii cu argumente de necontestat in fata copilului de 4 ani (care inca mai crede ce-i indrugi tu acolo!) cum ar fi: "hai sa mergem acasa ca ies gandacii sa caute mancare si daca ne gasesc aici se sperie si or sa moara de foame!" iar copilului ii convine varianta propusa de tine, se indupleca si merge acasa.

Ieri a venit acasa cu o piatra, o crenguta si un ciorchine cu flori de visin (micuta mea nu a inteles deocamdata cum sta treaba cu ocrotitul naturii - desi la noi acasa taxeaza regulamentar pe oricine atinge din greseala una din florile din dotare). Bineinteles ca floricica a ramas fara petale dupa o jumatate de ora si asa a inceput episodul 2 de plansete neinduplecate si suspine adanci, dupa ce cu o seara inainte asistasem la episodul 1 din aceeasi saga.

Oricum piatra e si acum prin casa, dupa ce a vizitat toate colturile apartamentului, inclusiv spatiul dintre burtica fetitei si bluza ce facea legatura cu restul hainelor... adica a bagat piatra in san. Am descoperit-o dupa ce copilul a venit scancind la mine: "mami, am pierdut piatra in burtica, langa burtica...". "Spune ca are piatra in san, dar n-are nimic, am cautat eu" ma informeaza sotul meu. Insa copilul stia sigur ce are si a insistat. Am gasit piatra dupa ce i-am scos  ambele bluze din pantaloni. Era fericita si acum putea pleca din nou cu tati la tobogan. 


La plecare am aflat cum fac gandacii: "gazai, gazai!" - in cazul in care mai avea cineva dubii referitor la limbajul atat de accesibil al... gandacilor.

Calugaritele

Acum cateva luni am primit pe mail o gluma foarte haioasa. Mi-a ramas intiparita in minte si m-am gandit sa o  postez aici.

Doua calugarite au iesit de la manastire ca sa vanda prajituri. 
Una era sora Matematica (M) , si cealalta sora Logica (L). 
 M : Se apropie noaptea si suntem inca departe de manastire. 
 L: Sora , ti-ai dat seama ca ne urmareste un barbat de peste o jumatate de ora? 
 M : Da, ce o vrea de la noi? 
 L: Este logic. Vrea sa ne violeze. 
 M: Oh Doamne! Calculez ca daca continuam sa mergem in acest ritm, ne va ajunge in 15 minute . Ce putem face? 
 L: Unicul lucru logic pe care il putem face este sa mergem mai repede!!! 
 M : Nu cred sa functioneze asta!!! 
 L: Bineinteles ca nu, pentru ca si el a facut ultimul lucru logic pe care-l putea face, a inceput si el sa mearga mai repede !!!
 M: Si acum, ce vom face? O sa ne ajunga intr-un minut. 
 L: Unicul lucru logic pe care il putem face este sa ne separam, d-voastra o luati pe acolo si eu pe aici; nu va putea sa ne urmareasca pe amandoua! 
Atunci, barbatuls-a decis s-o urmareasca pe sora Logica. Sora Matematica a ajuns la manastire preocupata de ceea ce i s-o fi intamplat sorei Logica, dar dupa un timp a sosit si sora Logica. 

 M: Sora Logica!! Multumesc lui D-zeu ca ati ajuns cu bine. Povestiti-mi ce s-a intamplat? 
  L: S-a intamplat ceea ce era logic. Barbatul nu putea sa ne urmareasca pe amandoua, asa ca a optat pentru mine. 
 M: Si, ce s-a intamplat dupa aceea? 
 L: Ceea ce era logic. Am inceput sa fug cat mai repede, si el dupa mine, la fel. 
 M: Si? 
 L: Din nou ceea ce era logic. M-a ajuns. 
 M: Dumnezeule, si d-voastra ce ati facut?
 L: Am facut ceea ce era logic, mi-am ridicat fusta. 
 M: Dumnezeule, si omul ce a facut? 
 L: Si el a facut ceea ce era logic, si-a dat jospantalonii.
 M: Oh, nu! Ce s-a intamplat dupa aceea? 
 L: Pai nu este logic sora? O calugarita cu fusta ridicata fuge mult mai repede decat un barbat cu pantalonii in vine!! 

 

PERSOANELE CARE AU AVUT GANDURI MURDARE PRIMESC CA "PEDEAPSA" 20 AVE MARIA SI 10 TATAL NOSTRU

 

UP!

Tara tuturor oportunitatilor

Traind in tara noastra o iei razna cate putin. Doar in Romania unde sistemul sanitar e la pamant si pentru un banal consult trebuie sa dai bani grei pentru putina atentie, unde profesorii sunt ignorati sistematic si aratati cu degetul de catre suprema conducere, unde hotia, violurile, crima si escrocheriile sunt in floare favorizate de un sistem bolnav si corupt, numai intr-o astfel de Romanie se puteau plati despagubiri detinutilor. Pentru conditii inumane de incarcerare - ce sa spun, ca "el" a fost un ingeras cand i-a dat in cap babutei de la etajul 2.

Deci sa inteleg bine: un individ fura, violeaza, mutileaza pe cineva sau savarseste o crima si odata ajuns in inchisoare doreste conditii de "cazare" mai bune decat avea acasa, mai bune decat au oamenii de rand, care muncesc pe branci pentru o bucata de paine (fara sa le treaca prin minte sa dea in cap altcuiva pentru cativa banuti si un telefon mobil). Solutia? Hai sa dam statul in judecata! Si cum era de asteptat statul pierde si fiecare lichea primeste cateva mii de euro. Bani pe care tot contribuabilul ii scoate din buzunar.

Bun, conditii grele, apa nepotabila, gandaci... nimic nou. Adica apa nepotabila avem toti la robinete in apartamente (singura diferenta este ca noi o platim cu bani grei). Multi dintre oamenii care muncesc cate 12 ore pe zi pentru salariul mediu pe economie, nu o duc mai bine. Nu-si permit nici strictul necesar unui trai decent, iar un mic rasfat iese total din discutie.

Sau isi inchipuie cineva ca spitalele care colcaie de gandaci, unde nu beneficiezi de tratament gratuit (desi esti cu asigurarile la zi), fiind nevoit sa-ti platesti fiecare pastila si avand drept bonus acreala unui personal medical care se crede dumnezeul fiecarui amarat care are ghinionul de a nimeri in "mica imparatie", ofera conditii mai stralucite de "cazare"!?

As putea continua cu o lista intreaga de conditii inumane de trai pe care le gasesti la tot pasul in mult iubita noastra patrie. Conditii inumane, oferite cetatenilor platitori de taxe si impozite.

Si tot noi trebuie sa ne cerem scuze si sa le platim despagubiri "baietilor buni" pentru ca nu am avut inspiratia sa le oferim cazare la un hotel de 5 stele, cu jacuzzi. In curand vom ajunge sa le multumim hotilor de buzunare pentru atentia cu care ne-au coplesit taindu-ne posetele, furandu-ne portofelele sau cand "din greseala" nimerim cu un ochi in pumnul unui jmecher...

Ce mai conteaza ca o femeie violata ramane cu traume psihice pe viata, iar individul primeste o pedeapsa intre 2 si 5 ani, din care face doar un an si jumatate si este eliberat pentru "buna purtare"!? Asta e ceva ce nu pot pricepe eu: cum adica este eliberat pentru "buna purtare"? Ce-a facut? A dat saru'mana la gardieni, n-a violat vreun coleg de "camera", s-a spalat pe dinti regulamentar, a facut pipi fix in vasul de toaleta si nu pe langa??


Multi dintre acesti indivizi recidiveaza la scurt timp dupa ce au fost eliberati iar noi le cerem scuze pentru conditiile oferite si le platim despagubiri. 

Evident in cazul violului femeia a fost "vinovata", trecand prin fata "bietului mielusel" si provocandu-l printr-un comportament specific de "lelita balcanica" dupa cum considera un reputat (!?) expert criminalist. (T. Butoi)

Dar oare de ce ma mir si ma revolt? Doar in tara noastra anormalitatea devine normala. In ultimii ani Romania a devenit taramul tuturor posibilitatilor, tara hotilor de toate categoriile, a functionarilor corupti si lenesi. Nu stiu de ce reusim sa copiem asa bine doar relele de la altii, fara sa se lipeasca si ceva bun de noi...

...

E zi mare, ziua de Paste. Toata crestinatatea se bucura pentru invierea Mantuitorului neamului. 

Insa azi nu mai simt fiorul de alta data, ceva s-a schimbat si nu stiu daca lucrurile vor reveni vreodata la normal. Ma tot gandesc la tata. E al doilea an de cand nu mai e printre noi si tocmai ziua de Paste imi aminteste de lipsa lui. Ma simt ciudat sa celebrez... tocmai trecerea lui in nefiinta. Asa ca incerc sa nu ma gandesc, incerc sa imi ocup mintea cu alte idei, amintiri... in speranta ca voi reusi sa imi linistesc avalansa de lacrimi ce sta sa porneasca dintr-o clipa in alta.