Eurovision 2010

De cateva zile urmaresc piesele ce vor participa la Eurovision 2010. Cateva dintre ele suna destul de bine. Romania este reprezentata anul acesta de Paula Seling si Ovi cu piesa "Playing with Fire". Melodia e ritmata, Paula are un nou look, ce o prinde foarte bine, numai ca cele doua voci nu par a se potrivi.
         Ma intreb ce loc vom reusi sa "prindem" anul acesta - insa cum jocurile la Eurovision se fac pe motive politice, vom vedea. Nu stiu de ce, am impresia ca va castiga una din tarile vecine Norvegiei. Poate ma insel. Nu sunt asa buna la pronosticuri, asa ca astept cu nerabdare concursul.

Mamica "model"

Cred ca lumea a luat-o razna rau, da’ rau de tot! O mamica “ofera” un dans de-a dreptul deocheat, copilului. Cat de luata de val trebuie sa fii sa faci asa ceva??

http://stirileprotv.ro/stiri/international/mama-model-dans-porno-in-fata-copilului-ei.html

Cu cata gingasie ar trebui o mama sa-si ocroteasca pruncul... 

Vine, vine, primavara...

Cineva spunea ceva de primavara - cred ca eu visam la floricele, soare, copaci inverziti… Care primavara!? Ninge asa de frumos de azi dimineata, incat zici ca se apropie Craciunul. Presupun ca dupa ce trece si zapada asta, vine direct vara. Si e un frig, incat mi-as face un abonament in pat, la caldura si confort! Doar privitul pe fereastra imi provoaca frisoane, nu mai vorbesc de plimbatul prin ninsoare, dar nu am ce face.

Visez la momentele cand eram copil, fara griji, fara batai de cap; si ma incapatanam sa-mi doresc “sa cresc mare”. Am crescut, na! Pot sa retractez? Vreau sa fiu iarasi copil, sa n-am alte griji decat invatatul si joaca. M-am razgandit, nu mai vreau sa fiu mare! De ce nu se poate omul scuza frumos ca a gresit, si sa o ia de la capat – adica nu chiar de la capat, dar macar de pe la 10 ani? Eh, ce bine ar fi…

Dar am sa revin la realitate si am sa ma pregatesc (din nou!!) de plecare! Asta e! Am crescut si nu am cum sa repar acest… “neajuns”. Poate intr-o alta viata voi avea mai multa grija cu ceea ce-mi voi dori, nu de alta, dar, s-ar putea sa se indeplineasca prea repede si mai apoi sa regret.

In concluzie, cand va veni vara si vor fi 50 de grade la umbra, chiar de-as lesina de cald, eu voi fi cea mai fericita, si nu-mi voi mai dori cu disperare sa vina odata iarna. Ca iarna vine oricum… si odata instalata, nu vrea sa mai plece!

Prietenie?

         Tocmai cand aluneci in capcana si crezi ca ai parte de prietenia cuiva (sau poate prietenie e mult spus, dar speram macar la o amicitie) se intampla ceva care vine sa-ti demonstreze contrariul, sa-ti dea peste nas si  sa iti mai taie din elanul naiv cu care accepti oamenii din jurul tau. Mda… se mai intampla. 

Insa dezamagirea n-a omorat pe nimeni. Si totusi, nu-mi dau seama la ce ma asteptam? La urma urmei, fiecare are viata sa, fiecare are o doza de egoism ce il ajuta sa supravietuiasca. Eu oare nu dau dovada de egoism gandind in felul acesta!?

In ce masura ne ajuta egoismul sa supravietuim? Mi se invart prin cap mii de idei, si mii de intrebari se inghesuie, care mai de care sa iasa la suprafata…

Pe cand tatal meu era bolnav, imi inchipuiam ca atunci cand se va intampla inevitabilul, nu voi reusi sa trec peste asta, imi inchipuiam ca voi innebuni. Dar nu a fost asa. Nu mi-am pierdut ratiunea, ba mai mult, am descoperit in mine puterea de a trece peste tragicul eveniment. Deci e adevarat ce se spune: “ceea ce nu te omoara, te face mai puternic."

Martie...

Daca e martie, e cald, frumos, strazile sunt pline de oameni veseli… Daca e martie, daruiesti cate un martisor si faci urari pline de ganduri bune…

 Daca e martie… imi amintesc de tatal meu, pe care nu l-am mai vazut de 2 ani…

 Daca e martie, prietena mea tocmai mi-a spus ca trebuie sa inceapa tratamentul cu citostatice…

 Daca e martie, e primavara! Insa nu regasesc in mine acea explozie de viata… Poate ar trebui sa caut mai adanc in sufletul meu, simt ca mai am resurse de bucurie, insa nu am puterea de a le scoate la lumina.

Dar nici tristetea nu o simt. Am impresia ca traiesc intr-un vis. Si astept sa ma trezesc. Nu pot trai “adormita”, nu pot trai resemnata! Daca natura moare in fiecare toamna si primavara se trezeste la viata, fara resemnare, pot face si eu acest lucru. Pot lupta, pot zambi, poate fi primavara si in sufletul meu...
Later edit: Daca e martie... tocmai a nins!! Si inca bine! Si e un frig...

W. Shakespeare - Sonetul 40

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, 
esti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate, 
dar ea a ta este de cînd o stii.
De dragul meu daca-mi primesti iubirea
si-o cheltui, nu te voi fi blestemat
si totusi te blestem, de-i iai sclipirea
fara sa ti-o doresti cu-adevarat!
Iubit tîlhar, tu, hotul de miresme, 
te iert cînd saracia mea o furi, 
iubirii-i ierti faradelegea lesne, 
mai greu faradelegile le-nduri.
O, desfrînat ce schimbi în bine raul
nu-mi fi dusman, chiar daca-mi esti calaul.

sursa

Un nou inceput!

Ia te uita! A sosit si 2010! Asteptat, neasteptat... uite ca sosi! Mai avem doar doi ani pana la... mult discutatul sfarsit, al lumii! Desi, daca asculti doar cinci minute din stirile de seara, ai impresia ca sfarsitul e mai aproape decat crezi, nu de alta, dar "scumpii" nostri guvernanti nu ne prea lasa nici o alternativa de supravietuire. Eh, noi sa fim sanatosi...

Insa n-am sa ma apuc de politica, pentru ca chiar nu mi se potriveste. Nu sunt nici blonda si nu ma cheama nici Elena! Ma limitez deocamdata la meseria de mamica, ce mi se potriveste ca o manusa.

Casa noastra rasuna vesel de strigatele micutei mele "bakugaaaan, laaa luuptaaa!" cat e ziua de lunga. Si se lupta, ce-i drept, cu tot ce se poate prin colturile casei. Aa, si canta! "Mos caciun, cu pete dabe..." restul e o invalmaseala de litere. Inca ma minunez de felul in care reuseste sa le combine! Desi, spuse de ea, toate suna bine, problema apare atunci cand incerc eu sa le reproduc... se pare ca gresesc, pentru ca imediat ma corecteaza!!

De cand a nins, e cea mai fericita. "mami, uite, afara linge". Ninge, o corectam noi cu rabdare. Ninge, cu "n". Nu se supara, e foarte fericita si vrea sa ne faca si pe noi la fel:"linge... cu"n"!! "Trebuie sa mergem afara sa facem un om de "zupada" si sa-i punem un nas, mami, da?"

Ce sa spun, e o fericire sa fii mamica! Pentru ca te simti atotstiutoare atunci cand raspunzi la toate intrebarile complexe puse de copilul tau. "Mami, da'... pisica are dinti? Mami, da' limba are? Si soricelul are dinti? Si are si limba? Dar iepurasul are si el dinti? Si tu ai dinti? Mami, da' bunica are si ea dinti?" Ma uimeste consecventa cu care pune aceleasi intrebari de cateva sute de ori pe zi. 

Acum doarme. E asa de scumpa... parca am uitat de sutele de intrebari, fara noima pentru mine, dar atat de edificatoare pentru ea!

Vreau sa fac... cuib!

Vreau sa fac un... cuib!!! 
Mda, Andreea mi-a solicitat pe un ton smiorcait si autoritar(!?) sa-i fac un cuib, pentru rate. Aici, acum. Mergem sa cumparam un copac si il punem aici si facem cuib pentru rate, ca trebuie sa aiba cuib. Unde, mama? - o intreb eu cu calm - unde sa punem copacul? Raspunsul vine prompt: "aici, pe masa!!!!!!!!!!". Vrei sa cumparam un copac, sa-l punem pe masa si sa facem un cuib pentru rate in el!? mai intreb odata sa fiu sigura ca am inteles bine. Copila imi raspunde fericita: DA! mergem mami? sa cumparam un copac? te tog, te rog!

Pentru ca deja avea mai mult de o ora de cand insista cu cuibul si copacul, incepusem sa-mi pierd rabdarea. Deja discutia devenea obsedanta! I-am raspuns cam repezit si discutia a decurs cam in felul urmator:

"Nu se poate mami sa cumparam un copac si sa-l punem pe masa!"

"De ce?" imbufnata

"Pentru ca, copacii cresc afara, intr-o gradina, in aer liber. Nu avem cum sa-l punem la noi in casa... pe masa."

"Dar eu vreau sa fac un cuib pentru rate..." smiorcaita.

"Fa si tu un cuib in alta parte, nu in copac."

"Dar imi trebuie un copac, fara el nu pot face cuib pentru rate."

"Ba poti sa faci cuibul si in alta parte."

"Da? Unde?"

"Uite... pe masa, de exemplu, sau pe scaun"

"Nu pot" imbufnata

"Ba da, poti"

"Nu pot."

"Ba da, poti, uite fa si tu un cuib din altceva"

"Din ce?"

"Ia o paturica... ceva si faci un cuib pentru rate."

"Nu pot sa fac un cuib pentru rate asa..." deodata se lumineaza la fata "mami, am o idee!"

"Ce idee, mami?"

"Va veni tati acasa si-i spunem sa cumpere un copac, sa-l punem aici pe masa si sa facem un cuib pentru rate..."

Cred ca am inceput sa aud ratele razand in acel moment... Ma simt putin depasita de situatie si deja imi pierdusem si ultima farama de rabdare, dar imi infranez dorinta de a urla. Privita din alt unghi, situatia era chiar amuzanta. Si ridicola. Oare toti copii vor copaci pe masa, pentru a face cuib ratelor?

Pana la urma am reusit sa-i abat atentia in alta parte, pentru ca, la cat de consecventa e, ar fi fost in stare sa o tina asa toata ziua.

Acum vrea inghetata cu rate!!

Vreau un concediu...

Intalnire de sarbatori

Azi a fost o zi minunata! Am asteptat-o cu nerabdare, pentru ca era stabilita o intalnire cu utilizatorii tpu.ro, din Galati. Ce sa spun... emotii mari, ma gandeam ca vine lumea de pe lume, cand... am fost 5 persoane (6 daca-l punem la socoteala si pe Harciog, care ne-a tinut companie foarte putin timp). Cum sotul meu lucra, initial m-am gandit sa nu ma duc, dar dragostea mea m-a incurajat si a facut tot posibilul sa imi intalnesc amicii de pe tpu.

Desi mi-am facut probleme ca voi intarzia, am reusit performanta de a ajunge cu mult inainte de ora stabilita - record personal, deoarece la mine "sfertul academic" a devenit acea ora... de cand am devenit mamica!

In sfarsit, am ajuns! Pe Flav il cunosteam din vara, cand a organizat prima intalnire a utilizatorilor tpu, asa ca m-am simtit in largul meu. Apoi au aparut si tinerii: Pho3nix si Marry - sunt superbi amandoi; cu mult bun simt si foarte placuti. Si Lora - o femeie de o finete rara, cu ochi mari, frumosi si o dantura superba! Putin timida la inceput, mai apoi s-a molipsit de la noi de buna dispozitie. Mi-a facut o impresie excelenta, mi-a facut o deosebita placere sa o cunosc.

Harciog a venit la urma, ne-a tinut companie foarte putin - a avut timp de cateva glume - si... dus a fost.

Dintr-o ora maxim, cam cat socoteam eu ca voi petrece cu ei, s-au facut 5 ore! Nici nu-mi venea sa cred! Timpul s-a scurs cu o viteza uluitoare.

Pana la urma, din toate emotiile pe care le-am avut, m-am ales cu o seara petrecuta in compania unor persoane foarte placute, care mi-au intrecut orice asteptari.