Tara tuturor oportunitatilor

Traind in tara noastra o iei razna cate putin. Doar in Romania unde sistemul sanitar e la pamant si pentru un banal consult trebuie sa dai bani grei pentru putina atentie, unde profesorii sunt ignorati sistematic si aratati cu degetul de catre suprema conducere, unde hotia, violurile, crima si escrocheriile sunt in floare favorizate de un sistem bolnav si corupt, numai intr-o astfel de Romanie se puteau plati despagubiri detinutilor. Pentru conditii inumane de incarcerare - ce sa spun, ca "el" a fost un ingeras cand i-a dat in cap babutei de la etajul 2.

Deci sa inteleg bine: un individ fura, violeaza, mutileaza pe cineva sau savarseste o crima si odata ajuns in inchisoare doreste conditii de "cazare" mai bune decat avea acasa, mai bune decat au oamenii de rand, care muncesc pe branci pentru o bucata de paine (fara sa le treaca prin minte sa dea in cap altcuiva pentru cativa banuti si un telefon mobil). Solutia? Hai sa dam statul in judecata! Si cum era de asteptat statul pierde si fiecare lichea primeste cateva mii de euro. Bani pe care tot contribuabilul ii scoate din buzunar.

Bun, conditii grele, apa nepotabila, gandaci... nimic nou. Adica apa nepotabila avem toti la robinete in apartamente (singura diferenta este ca noi o platim cu bani grei). Multi dintre oamenii care muncesc cate 12 ore pe zi pentru salariul mediu pe economie, nu o duc mai bine. Nu-si permit nici strictul necesar unui trai decent, iar un mic rasfat iese total din discutie.

Sau isi inchipuie cineva ca spitalele care colcaie de gandaci, unde nu beneficiezi de tratament gratuit (desi esti cu asigurarile la zi), fiind nevoit sa-ti platesti fiecare pastila si avand drept bonus acreala unui personal medical care se crede dumnezeul fiecarui amarat care are ghinionul de a nimeri in "mica imparatie", ofera conditii mai stralucite de "cazare"!?

As putea continua cu o lista intreaga de conditii inumane de trai pe care le gasesti la tot pasul in mult iubita noastra patrie. Conditii inumane, oferite cetatenilor platitori de taxe si impozite.

Si tot noi trebuie sa ne cerem scuze si sa le platim despagubiri "baietilor buni" pentru ca nu am avut inspiratia sa le oferim cazare la un hotel de 5 stele, cu jacuzzi. In curand vom ajunge sa le multumim hotilor de buzunare pentru atentia cu care ne-au coplesit taindu-ne posetele, furandu-ne portofelele sau cand "din greseala" nimerim cu un ochi in pumnul unui jmecher...

Ce mai conteaza ca o femeie violata ramane cu traume psihice pe viata, iar individul primeste o pedeapsa intre 2 si 5 ani, din care face doar un an si jumatate si este eliberat pentru "buna purtare"!? Asta e ceva ce nu pot pricepe eu: cum adica este eliberat pentru "buna purtare"? Ce-a facut? A dat saru'mana la gardieni, n-a violat vreun coleg de "camera", s-a spalat pe dinti regulamentar, a facut pipi fix in vasul de toaleta si nu pe langa??


Multi dintre acesti indivizi recidiveaza la scurt timp dupa ce au fost eliberati iar noi le cerem scuze pentru conditiile oferite si le platim despagubiri. 

Evident in cazul violului femeia a fost "vinovata", trecand prin fata "bietului mielusel" si provocandu-l printr-un comportament specific de "lelita balcanica" dupa cum considera un reputat (!?) expert criminalist. (T. Butoi)

Dar oare de ce ma mir si ma revolt? Doar in tara noastra anormalitatea devine normala. In ultimii ani Romania a devenit taramul tuturor posibilitatilor, tara hotilor de toate categoriile, a functionarilor corupti si lenesi. Nu stiu de ce reusim sa copiem asa bine doar relele de la altii, fara sa se lipeasca si ceva bun de noi...

Cu Clayderman in sedinta

        Acum vreo doua zile am fost invitata la o sedinta "extraordinara" in cadrul unei companii de asigurari. Fusesem informata ca vine nu stiu ce lider de nivel..., de fapt cel care a pus bazele afacerii aici in Romania. Nu ma simt atrasa de domeniul asigurarilor, asa ca nu ma interesa foarte tare ce avea sa se discute - eram acolo doar pentru ca o anumita doamna ma invitase si nu puteam refuza.
        Cum spuneam, am ajuns, ne-am asezat comod pe scaune - ne-am dat telefoanele pe "silent" (cum e normal in orice fel de intrunire) si am asteptat cuminti sa inceapa prezentarea. In sala, toata lumea discuta FOARTE TARE, asa ca in momentul in care domnul X a inceput sa vorbeasca, eu fiind situata pe undeva pe la mijlocul salii, nu am auzit nimic pret de vreo cateva minute - pana si-a dat lumea seama ca tipul din fata face eforturi vizibil disperate spre a fi auzit. Buun! Deci am pierdut momentul in care omul se prezenta, eh, nu-i nimic imi spun, sa vedem ce are de spus in continuare. Cum sistemul MLM imi era oarecum cunoscut, asteptam totusi o noutate. Da' de unde!!
       Sedinta a fost extrem de plicticoasa, tipul din fata noastra nu avea carisma, nu era un bun orator si nu venea cu nimic nou care sa starneasca interesul auditoriului. In plus, persoanele din jurul meu aveau telefoane care sunau asa frumos din 5 in 5 minute... "chica bomb", "Clayderman" (e un trend sa ai Clayderman pe telefon - te face sa pari cult), s.a.m.d. Ba, la un moment dat, puteam sa jur ca am auzit si o manea, dar nu sunt foarte sigura, pentru ca persoana a raspuns rapid. Nu am nimic cu manelele (nu le ascult, dar in rest, nu am nimic - sunt de parere ca fiecare e liber sa asculte ce doreste), iar Clayderman imi place la nebunie... dar nu in timpul unei sedinte!
       Am mai spus ca persoanele mai si raspundeau la telefon?? :)) "tu m-ai sunat? - in soapta - nu pot sa vorbesc acum... ma auzi? (putin mai tare!!) nu pot sa vorbesc acum... poftim?  nu pot sa vorbesc acum... daa... te sun eu mai tarziu..." Deja se dusese naibii toata povestea tipului durduliu din fata noastra care asuda teribil, intr-un efort supraomenesc de a capta atentia doamnelor carora le tot sunau telefoanele.:)
      Intr-un tarziu oaspetele sosit pe meleagurile noastre tocmai din celalalt capat al tarii - n-am retinut exact localitatea -  a ajuns la partea mea preferata de la sedintele de felul acesta... si anume, partea in care distinsul orator incepe sa se laude! 
      Nu pot sa-mi dau seama cum reusesc, probabil au  manuale standard care ii invata ce anume sa spuna, pentru ca toti au acelasi stil de a se lauda - cat de bine le merge lor, cum si-au trimis copilul cel mic in excursie la Paris cand abia venise de la schi din Austria, (copilul este invariabil baiat, are cam 11 - 12 ani si se numeste fara exceptie Victor sau Vlad)  cum si-a permis sa mai cumpere 2000 de m.p. de teren langa cel de 1500 pe care-l avea (din intamplare) prin jurul casei, cum baiatul cel mare invata la un liceu particular de renume (cum altfel!?) din oras... sa mai continui? nu cred ca are rost!
      Intr-un tarziu, a dezvaluit auditoriului select planurile de extindere ale companiei, la nivel european. Moment in care doamna de langa mine s-a foit nervoasa si a mormait "haide dom'le, ma iei pe mine cu Europa, ca eu am masina la 7 si un sfert!!). Am aflat ulterior ca doamna respectiva si inca un grup de persoane nu erau din oras.
     Pana la urma am plecat si noi. Cel mai mult mi-a placut fetita de 4 ani si 6 luni, care era cu mamica ei cu doua randuri mai in fata, si care dupa ce a rabdat cu eroism cele doua ore, a rabufnit: "m-am plictisit, hai odata acasa!". In rest, vorbe mari, vise la pachet si nimic concret. Dar... noi sa fim sanatosi!

Eurovision 2010

De cateva zile urmaresc piesele ce vor participa la Eurovision 2010. Cateva dintre ele suna destul de bine. Romania este reprezentata anul acesta de Paula Seling si Ovi cu piesa "Playing with Fire". Melodia e ritmata, Paula are un nou look, ce o prinde foarte bine, numai ca cele doua voci nu par a se potrivi.
         Ma intreb ce loc vom reusi sa "prindem" anul acesta - insa cum jocurile la Eurovision se fac pe motive politice, vom vedea. Nu stiu de ce, am impresia ca va castiga una din tarile vecine Norvegiei. Poate ma insel. Nu sunt asa buna la pronosticuri, asa ca astept cu nerabdare concursul.

Vine, vine, primavara...

Cineva spunea ceva de primavara - cred ca eu visam la floricele, soare, copaci inverziti… Care primavara!? Ninge asa de frumos de azi dimineata, incat zici ca se apropie Craciunul. Presupun ca dupa ce trece si zapada asta, vine direct vara. Si e un frig, incat mi-as face un abonament in pat, la caldura si confort! Doar privitul pe fereastra imi provoaca frisoane, nu mai vorbesc de plimbatul prin ninsoare, dar nu am ce face.

Visez la momentele cand eram copil, fara griji, fara batai de cap; si ma incapatanam sa-mi doresc “sa cresc mare”. Am crescut, na! Pot sa retractez? Vreau sa fiu iarasi copil, sa n-am alte griji decat invatatul si joaca. M-am razgandit, nu mai vreau sa fiu mare! De ce nu se poate omul scuza frumos ca a gresit, si sa o ia de la capat – adica nu chiar de la capat, dar macar de pe la 10 ani? Eh, ce bine ar fi…

Dar am sa revin la realitate si am sa ma pregatesc (din nou!!) de plecare! Asta e! Am crescut si nu am cum sa repar acest… “neajuns”. Poate intr-o alta viata voi avea mai multa grija cu ceea ce-mi voi dori, nu de alta, dar, s-ar putea sa se indeplineasca prea repede si mai apoi sa regret.

In concluzie, cand va veni vara si vor fi 50 de grade la umbra, chiar de-as lesina de cald, eu voi fi cea mai fericita, si nu-mi voi mai dori cu disperare sa vina odata iarna. Ca iarna vine oricum… si odata instalata, nu vrea sa mai plece!

W. Shakespeare - Sonetul 40

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, 
esti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate, 
dar ea a ta este de cînd o stii.
De dragul meu daca-mi primesti iubirea
si-o cheltui, nu te voi fi blestemat
si totusi te blestem, de-i iai sclipirea
fara sa ti-o doresti cu-adevarat!
Iubit tîlhar, tu, hotul de miresme, 
te iert cînd saracia mea o furi, 
iubirii-i ierti faradelegea lesne, 
mai greu faradelegile le-nduri.
O, desfrînat ce schimbi în bine raul
nu-mi fi dusman, chiar daca-mi esti calaul.

sursa

Merry Christmas!

A venit si Craciunul! Ar trebui sa fie zi de mare bucurie pentru toata suflarea. In schimb, nu vad decat un Craciun comercializat, o sarbatoare oarecare, prilej pentru marii comercianti sa isi umple buzunarele cu banutii bietilor fraieri care inca mai considera ca de sarbatori, ar trebui sa te indopi si sa te ghiftuiesti cu de toate (ca sa-ti mearga bine tot anul care vine – si eventual, sa te alegi cu o criza biliara si sa dai o fuga si pe la spital… nu de alta, dar medicii trebuie - ca doar n-au altceva de facut de sarbatori! - sa isi petreaca ore intregi in spitale, la capataiul unor necunoscuti.

Dar azi nu e o zi chiar asa de grozava, sunt singura acasa (doar cu micuta mea), si m-am plictisit: de desene animate; de studiat si explicat de 20 de ori rostul fiecarui ornament din brad; de ascultat muzica, de citit; de rasfoit internetul; Trebuie sa spun ca sunt una dintre acele persoane odioase care detesta colindele - prefer muzica clasica.

Craciunul imi aminteste de ultimele luni de viata ale tatalui meu si mi se face dor de el. Sunt trista, dar incerc sa nu stric atmosfera pentru fetita mea, ea nu intelege ce se petrece in sufletul meu.

Imi place atmosfera de Craciun cand e liniste si voie buna, cand fetita mea imi canta ceva cu “mos caciun…”, imi plac la nebunie filmele clasice – cred ca as urmari la nesfarsit “It’s a wonderful life”.

Pana la urma, in aceste zile ne transformam, fie si pentru cateva clipe, ne dam jos mastile de oameni chinuiti de griji si zambim din toata inima. Ce e banal devine important, si asta e tot ce conteaza.