Prima zi de gradinita

  Puiul meu a crescut. Acum merge la gradinita. Prima zi in care a descoperit multitudinea de jucarii, care mai de care mai atragatoare, a lasat-o fara prea multe cuvinte.

Oh, si atatia copii! "Toti sunt pentru mine, mami?" m-a intrebat cu ochii mari, sclipind de bucurie. Doamna educatoare incerca sa ne spuna cateva cuvinte, dar 16 perechi de ochisori se invart peste tot, numai la Doamna nu sunt atenti. Un baietel mai indraznet s-a aventurat in mijlocul jucariilor, considerand ca noul teritoriu merita cercetat mai cu atentie, piesa cu piesa.

Cand cei mari au terminat cu vorbaria plictisitoare, au lasat micutii sa exploreze noutatile. Cum era de asteptat, casuta piticilor a avut mare succes.

"Pacat ca e prea mica si nu incapem prea multi... Eh, dar merge si unul peste altul... daca ne straduim. Maami... ma vezi? Am gasit un baietel! Mai venim si maine? Vreau sa ma joc cu copiii." In urmatoarea zi, fetita mea a fost singurul copil care a plans la sfarsitul programului - nu voia sa plece acasa...

A trecut o luna de atunci. Si in fiecare dimineata, cand intram pe poarta gradinitei, alearga cu bratele deschise spre usa de la intrare strigand cu bucurie: "Gradinitooo, bine te-am gasit, gradinitoo! Ma bucur sa te vad, buna dimineata!" Ne luam ramas bun, cum se cuvine - ne imbratisam, ne pupam si apoi, cam 10 bezele sunt trimise in mod automat cu ambele manute, catre mine. La sfarsitul celor patru ore, imbratisarile noastre prelungi, dragalaseniile si alinturile, au adus-o in pragul disperarii pe Doamna: "Da' ce va mai pupati si va mai iubiti, parca nu v-ati vazut de o luna!" Radea. Insa dumneaéi nu stie ca noi suntem dependente de pupici si de declaratii de dragoste! Dar oare cine nu e?!

Melodiile sufletului meu

Cand am ascultat prima oara "Belle" am fost... extaziata! La momentul respectiv, am spus ca, daca ar exista o limita legala pentru romantism, tocmai am intrat in ilegalitate!

Tot atunci, am descoperit si "Au Café Des Délices" cantata de Patrick Bruel, care de asemenea, mi s-a parut superba.

De dragoste

Dragostea pluteste in aer, pretutindeni. Iubesc. Nu ca la 15 ani, cand inca mai credeam in zane si feti-frumosi pe cai albi.

Am descoperit o altfel de dragoste, matura, pasionala. Fiorii primei iubiri si fluturii jucausi au ramas, dar s-au transformat. Fluturii se transforma mereu... uneori am impresia ca dispar - si-atunci ma sperii - dar se intorc metamorfozati. Si trairile pe care mi le dau sunt mai intense ca niciodata.

In ochii sotului meu ma simt femeie, intelegerea lui imi da incredere in mine si in bratele lui imi gasesc adapostul si siguranta pe care nu le-am mai simtit de cand eram copil in bratele mamei.

Suntem doua fiinte ce alcatuim un intreg. Gandim la fel, iubim la fel, ne unesc aceleasi idealuri si cred ca formam o pereche aproape perfecta. Insa nu suntem perfecti... nici nu doresc, dar ceea ce ne uneste pe noi e unic si nu poti trai asa ceva decat odata in viata, alaturi de o singura persoana.

Durere...

Clipe de tristete, clipe de singuratate. Uneori sunt linistite, alteori sunt ca o furtuna. Trairile sunt atat de intense si gandurile sunt atat de stridente incat simt ca ma pierd intr-un univers al meu. Universul autocunoasterii. In ultimul timp, a devenit al durerii.

Inot intr-un ocean de tristete si de multe ori obosesc... simt ca ma inec... dar cateva cuvinte din trecut ma salveaza mereu. Sunt cuvintele unui om care a crezut in mine si stia ca nu-l voi dezamagi. Sunt cuvintele spuse de tatal meu atunci cand m-a strans pentru ultima oara in brate, parca si-ar fi luat ramas bun... Acum l-as intreba unde a vazut atata putere, pentru ca sunt momente in care simt ca ma prabusesc in cea mai adanca prapastie a deznadejdii.

Si gandurile asurzitoare isi fac loc tot timpul in mintea mea. Atatea intrebari fara raspuns se perinda obsesiv prin fata ochilor mei...

Oare visez? Daca deschid ochii, doua manute pufoase ma mangaie pe frunte. Este micul meu ingeras. Imi spune ca ma iubeste si-i intorc zambetul. In acel moment stiu ca nu am dreptul sa renunt la nimic si forta pe care mi-o da dragostea unui om, ma intoarce la realitate si atunci se formeaza din nou intregul. Intregul care imi da energia de a merge mai departe.

Fa-ti timp de Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume, catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,

Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricand!

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,

Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,

Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!

Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur, sa te rogi, 

Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!

Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani,

Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini.

In trecerea grabita prin lume catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

***

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,

Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!

Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,

Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!

Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!

Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plangi - 

Comoara risipita a vietii n-o mai strangi!

Rudyard Kipling