Traiasca bunul-simt! (ce-o mai fi si ala...)

Nu mai stiu de ce mi-am facut blog. Oricum, multa vreme nu prea am scris nimic, apoi incet, am inceput sa mai adaug cate o pagina in el, si a prins a-mi placea. E refugiul meu. Nu am cine stie ce veleitati scriitoricesti si nici nu cred ca voi avea vreodata - pe blog scriu pentru placerea mea, si pentru a-i arata peste ani, fetitei mele, mici franturi din viata ei.

Desi n-am crezut ca articolele mele vor avea impact asupra cuiva, se pare ca au avut - cel putin unul dintre ele.

Cititorul a fost atat de "impresionat" incat a copiat articolul integral, si l-a asezat in paginile blogului sau.

Deoarece bunul simt mi-a dictat sa contactez omul intr-un mod civilizat, i-am lasat un comentariu pe blog, la postul cu pricina. Pentru ca nu s-a intamplat nimic, i-am trimis si un mesaj la adresa de contact, in care il rugam sa stearga articolul respectiv sau sa faca trimitere "clickaibila" catre blogul sursa (pentru ca momentan, la o verificare superficiala, google a inteles ca eu i-am copiat omului postul!!). Rezultatul? Nici o reactie!

Sunt dezamagita, pentru ca respectivul are la profil, ca domeniu de interes/de activitate... religia!! Insa am aruncat o privire mai atenta prin paginile blogului si mi-am dat seama ca proprietarul cu asta se ocupa: cu copy/paste-ul de pe alte site-uri, pentru ca n-am vazut un singur articol scris de manuta lui, toate sunt copii ale unor articole din ziare, bloguri sau carti, la sfarsitul carora este scris anemic, autorul (fara a lasa un link spre sursa, fara a instiinta persoana ca i-ai preluat munca - asa cum se procedeaza).

Intr-un final m-am hotarat sa scriu despre asta. Nu-i voi da numele deoarece nu vreau sa-i fac publicitate si trafic. Insa e bine sa va verificati din cand in cand articolele... nu se stie, puteti oricand avea surpriza sa constatati ca ceea ce scrieti e xeroxát.



LATER EDIT: Si-a cerut scuze si a sters articolul din blog. Nu ma asteptam, dar am avut parte de o surpriza placuta.

Se pare ca exista totusi si bun-simt.

Sssht... doamnele discuta!

Zilele trecute, in microbuz, doua doamne ferchezuite nevoie mare, strigau una la alta ca pe tarlaua bunicului discutau "DISCRET", facandu-si loc prin aglomeratie. Desi aveam castile la urechi, vocile ascutite acopereau orice alta sursa sonora.

"- Si cum soro, speli la mana acum?!? zice una. (imi dau seama ca erau in mijlocul conversatiei.)
- Daa, s-a stricat iarasi masina de spalat. E a doua oara, m-am saturat.
- Ahh, am spalat si eu la mana la viata mea... numai sufletul meu stie cat m-am chinuit... - completeaza prima cu naduf.
- Daa. Dar oricum sosetele tot la mana le spalam, ca nu ies cum trebuie la masina. Mai ales alea albe!
- Mie-mi spui?! Si eu tot asa! Si eu, si fiica-mea, numai albe purtam.  Si spaaaal... Da' eu nu le las sa se adune, spal in fiecare zi. Noroc ca n-am barbat, ca se adunau o gramada.
- Nici eu nu le las... mai ales ca acum nu mai merge masina... zice prietena amarata.
- Nu le las, zice prima, fara s-o asculte pe cealalta. In fiecare zi spal cate 30-40 de perechi..."

In acel moment m-am foit pe scaun si un zambet stramb s-a transformat intr-o tuse usoara. Deci doamna (mama de fata) spala in fiecare zi cate 30-40 de perechi de sosete...

O fi fost miriapod si nu m-am uitat eu bine la ea.

Andreisme (II)

Ce inseamna inteligent?

Andreea: Inteligent inseamna cand un baiat castiga mereu si se lupta cu alt baiat... rau. (in ordinea asta!)
Eu:           Un baiat?
A:            Mda.
Eu:           De ce numai un baiat? O fata nu poate fi inteligenta?
Andreea:  Nuuuuuuu!!!!!!!!!!
Eu:           De ce?
Andreea:  Pai... asa, pentru ca nu poate!

A trecut un an

Usa secreta

sursa

Gradinita, dragostea mea

Emotii

Vara asta am transferat-o pe Andreea la o alta gradinita. Maine vom face cunostinta cu Doamna si cu noii colegi. Am emotii mult mai mari decat mica nazdravana, care are grija sa-mi mai tranteasca in nas "mami, cred ca nu vreau sa merg la gradinita" pe post de santaj. Asta se intampla de obicei cand nu sunt de acord cu anumite cerinte formulate cu insistenta. Dar nu-mi fac griji pentru ca stiu cat e de innebunita dupa copii, asa ca sper sa fie bine.

Spre deosebire de anul trecut, acum vorbeste bine!! Deci putem conversa! Toamna trecuta, pentru orice intrebare referitoare la programul din ziua respectiva, avea un singur raspuns: "m-am jucat cu copiii la gradinita"... si atat!! Astept cu nerabdare impresiile de maine, pentru ca sunt convinsa ca va avea multe de povestit.

Toma Caragiu

Cuvinte cheie?!

Ma uitam ieri pe statistici si ceva mi-a atras atentia. Am aflat cum se mai poate ajunge pe blogul meu!

1. o iubea soul pe madalina manole - ...

2. sonetul40 sakespeare!  -  sake? 

si ultima chestie (si cea mai importanta, dupa parerea mea)! Daca uit vreodata cum se numeste blogul, tastez pe Google asta:

3. ���������

... si... voilá! Pe deplin edificator...

Tema de vacanta

Alexandra mi-a dat iarasi o leapsa. M-am hotarat cu greu sa scriu despre asta, si probabil e ultima oara cand mai preiau o leapsa, pentru ca cele cateva intrebari imi rascolesc noianul de amintiri dureroase peste care incerc cu greu sa trec.

Vara trecuta: Inca ma straduiam sa ignor lipsa tatei din viata noastra. Pentru ca ma tenta ideea de multa vreme, mi-am facut blogul, desi o vreme nu am scris nimic. Sfarsitul verii ma gaseste implicata intr-un proiect important, care  va aduce mari schimbari in viata mea.

Vara asta: Am hotarat sa elimin o buna parte din neplacerile de zi cu zi, asa ca, am schimbat gradinita Andreei (asta o aveam in proiect inca din iarna). Desi m-a durut, am renuntat la prietenia unei anumite persoane. Am invatat in sfarsit sa spun "nu" fara sa-mi mai fac procese de constiinta.

Concluzii? Mai am nevoie de timp pentru a uita.
                Mi-am dat seama ca orice compromis, cat de mic, nu-ti poate aduce decat neplaceri.
                Am invatat sa am mai multa grija de mine.