Lumină în amurg

miercuri, aprilie 28

Talent sau inconstienta?

Cand am vazut pozele astea, gandul mi-a zburat la cei doi copii pe care ii vazusem ieri, cu rolele pe strada, printre gropi si masini. Mai ales printre masini. Nu pareau sa aiba mai mult de 10-11 ani.

Unul dintre ei abia isi tinea echilibrul, si intr-una din mainile pe care le flutura in aer am vazut un telefon... era evident ca incerca sa comunice cu cineva, dupa incapatanarea cu care voia sa duca telefonul la ureche.

Eram uluita si ingrozita in acelasi timp! Nu numai ca incurcau circulatia dar erau in pericol! Zona in care isi etalau "aptitudinile" e una destul de aglomerata. Unii soferi franau si claxonau, altii doar injurau si treceau mai departe...

Ma intreb daca parintii aveau habar pe unde-si fac veacul odraslele lor... desi nu cred. Cata inconstienta! Cata nebunie!

duminică, aprilie 25

Lectie pentru viata

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Poate parea ca fiind trimis de Dumnezeu, si este! E acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va face sau va spune ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa iei o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, misiunea acelei persoane a fost indeplinita.Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, pentru ca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie emotionala solida. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui in practica ceea ce ai invatat, in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba, dar prietenia este clarvazatoare...

Nota: Am primit acest mesaj ieri, pe mail, de la o draga prietena, careia ii multumesc. Pentru ca mi s-a parut extraordinar, m-am gandit sa il postez aici.

joi, aprilie 22

Vine o zi...

Cand mi-am pierdut tatal, am pierdut o lume intreaga. M-am maturizat intr-o clipa... in clipa in care l-am vazut fara viata. Cu o zi inainte vorbisem la telefon, iar acum, il priveam si nu-mi venea sa cred ca nu avea sa-mi mai vorbeasca vreodata. Era cel mai bun prieten al meu...

Acum, imi lipsesc lungile noastre conversatii, glumele si discutiile banale. Imi lipseste zambetul tacut si privirea plina de reprosuri, atunci cand mai dau cu capul in zid. Imi lipsesc sfaturile date cu tact, astfel incat sa nu deranjeze.

Fetita mea isi va cunoaste bunicul numai din poze, si mi se pare ingrozitor... pentru ca stiu cat si-ar fi dorit sa o vada crescand.

Dar n-am sa mai plang... nu mai sunt copil... desi asa ma simt - asemeni unui copil orfan.

Femeia din mine se lupta cu durerea, se lupta sa ramana mama si sotie... femeia din mine s-a maturizat tarziu... si brusc.

marți, aprilie 20

In jurul lumii

N-am iubit pe nimeni

O mie de intrebari

Pentru a supravietui, oamenii au nevoie de oameni. Si daca e asa, de ce predomina egoismul? De ce nu suntem intelegatori unii cu altii? Oare de ce exista tradare, de nu este mai multa iertare, de ce ne judecam dupa aparente, de ce exista superficialitate... de ce atata rautate... de ce!? Pentru ca intr-un final vom avea nevoie tot de oameni - care nu sunt perfecti, si au la fel de multe defecte ca si cei care ne-au dezamagit... doar ca, privindu-i dintr-o anumita lumina ii vedem perfecti - sau cel putin, aproape perfecti. Pentru ca ne convine ca ei sa fie perfecti. Asta nu inseamna egoism?

Si ma intreb daca iubirea nu e tot un fel de egoism... Iubesti si nu vrei sa imparti acea iubire cu nimeni. Ce mama ar imparti iubirea pruncului sau, cu alta persoana? Ce sotie ar imparti iubirea sotului sau cu alta femeie? Suntem dependenti de iubire, suntem dependenti de oameni... suntem dependenti de o forma de egoism.

Sau poate sunt doar cinica atunci cand spun ca iubirea e tot o forma de egoism. Sau poate nu. Desi fiecare stie cum se poarta un indragostit: e cu capul in nori, e vesnic fericit, se gandeste doar la persoana iubita... nu mai vede ce se petrece in jur... nu-i pasa! Cand iubirea se duce, ramane suferinta. Si iarasi nu-i ma pasa de ce se petrece in jur... pentru ca durerea ce-l incearca e mult prea mare pentru a mai observa si altceva. Si iar ma intreb, asta nu e dovada de egoism?

Oare ne caracterizeaza egoismul? Oare fara egoism nu am supravietui?