Ai putea crede ca daca e duminica,
toata lumea mai ia o pauza si se odihneste. Gresit!! Duminica, mai ales
duminica, oamenii sunt extrem de ocupati.
Pentru ca am petrecut o noapte alba
lucrand la un proiect, cand am pus capul pe perna, mi-am propus sa dorm ceva
mai mult - pentru ca e duminica si fetita mea se trezeste destul de tarziu. Deci
la ora 5.30 m-am asezat in pat si daca de obicei adorm greu (sotul meu ma
"dezmiarda", spunandu-mi ca sunt aidoma printesei cu bobul de
mazare), acum am adormit imediat. Locuind la bloc, era normal ca pe la 6.30
vecinii mei, avand treaba, sa inceapa sa buseasca usa de la intrare cu gratia
unui halterofil suparat. Doar e duminica! Am sarit din pat cu impresia ca se
prabuseste blocul, insa am adormit la loc, auzind vocea reconfortanta de
bariton, a vecinului de la 4, pe casa scarii.
Aveam impresia ca au trecut cateva
ore cand m-a trezit latratul cainelui. Care caine? Al celuilalt vecin de la 4. Era
doar 6.45. Si cainele latra cu inversunare. E un catel de talie mica, are un
latrat ritmic si ascutit, ce iti sfredeleste creierul. De obicei, poate latra
in continuu pana la 3 ore. Cu pauze scurte de cate 2-3 minute. In dimineata
asta repriza nu a tinut decat vreo ora si jumatate. Timp in care eu incercam sa
motai, cu o mare intelegere fata de traditia culinara vietnameza...
Acum imi vor sari in cap iubitorii de
animale. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, iubesc animalele, dar din moment ce
locuiesc la bloc, intr-un apartament cu doua camere si fiind posesoare de
copil, sunt intr-un oarecare conflict cu posesorii de caini. In primul rand,
asa zisii iubitori de animale, ar trebui sa-si dea seama ca chinuie bietul
catel tinandu-l intr-un apartament micut, lasandu-l singur deseori. Cand e
singur acasa urla ore intregi, de ti se rupe inima de mila lui.
In dimineata asta nu era singur,
judecand dupa zgomotul strasnic suav de usi busite la
intervale scurte si strigatele de la un etaj la altul, semn al unei activitati
intense. De obicei nu ma intereseaza programul vecinilor mei, dar cum e
duminica, si obosita fiind, voiam doar sa ma odihnesc. Ce pretentii pe capul
meu!!
Ca sa inchei, pe la 8.30, urletele vocile
armonioase ale vecinilor, pocnetul specific de usi al caselor in panta si
latratul cainelui, mi-au trezit copilul si m-au smuls si pe mine din dulcea
motaiala.
Pe la 10, careva a inceput sa bata cuie in pereti. Probabil
si-a cumparat vreun tablou misto si n-avea unde sa-l agate.