Lectie pentru viata

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA. 
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Poate parea ca fiind trimis de Dumnezeu, si este! E acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va face sau va spune ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. 
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa iei o pozitie. 
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, misiunea acelei persoane a fost indeplinita.Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, pentru ca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace  sau te fac sa razi. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie emotionala solida. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui in practica ceea ce ai invatat, in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba, dar prietenia este clarvazatoare...


Nota: Am primit acest mesaj ieri, pe mail, de la o draga prietena, careia ii multumesc. Pentru ca mi s-a parut extraordinar, m-am gandit sa il postez aici.

Vine o zi...

Cand mi-am pierdut tatal, am pierdut o lume intreaga. M-am maturizat intr-o clipa... in clipa in care l-am vazut fara viata. Cu o zi inainte vorbisem la telefon, iar acum, il priveam si nu-mi venea sa cred ca nu avea sa-mi mai vorbeasca vreodata. Era cel mai bun prieten al meu...

Acum, imi lipsesc lungile noastre conversatii, glumele si discutiile banale. Imi lipseste zambetul tacut si privirea plina de reprosuri, atunci cand mai dau cu capul in zid. Imi lipsesc sfaturile date cu tact, astfel incat sa nu deranjeze. 

Fetita mea isi va cunoaste bunicul numai din poze, si mi se pare ingrozitor... pentru ca stiu cat si-ar fi dorit sa o vada crescand.

Dar n-am sa mai plang... nu mai sunt copil... desi asa ma simt - asemeni unui copil orfan. 

Femeia din mine se lupta cu durerea, se lupta sa ramana mama si sotie... femeia din mine s-a maturizat tarziu... si brusc.

In jurul lumii

N-am iubit pe nimeni

O mie de intrebari

Pentru a supravietui, oamenii au nevoie de oameni. Si daca e asa, de ce predomina egoismul?  De ce nu suntem intelegatori unii cu altii?  Oare de ce exista tradare, de nu este mai multa iertare, de ce ne judecam dupa aparente, de ce exista superficialitate... de ce atata rautate... de ce!? Pentru ca intr-un final vom avea nevoie tot de oameni - care nu sunt perfecti, si au la fel de multe defecte ca si cei care ne-au dezamagit... doar ca, privindu-i dintr-o anumita lumina ii vedem perfecti - sau cel putin, aproape perfecti. Pentru ca ne convine ca ei sa fie perfecti. Asta nu inseamna egoism? 

Si ma intreb daca iubirea nu e tot un fel de egoism... Iubesti si nu vrei sa imparti acea iubire cu nimeni. Ce mama ar imparti iubirea pruncului sau, cu alta persoana? Ce sotie ar imparti iubirea sotului sau cu alta femeie? Suntem dependenti de iubire, suntem dependenti de oameni... suntem dependenti de o forma de egoism. 

Sau poate sunt doar cinica atunci cand spun ca iubirea e tot o forma de egoism. Sau poate nu. Desi fiecare stie cum se poarta un indragostit: e cu capul in nori, e vesnic fericit, se gandeste doar la persoana iubita... nu mai vede ce se petrece in jur... nu-i pasa! Cand iubirea se duce, ramane suferinta. Si iarasi nu-i ma pasa de ce se petrece in jur... pentru ca durerea ce-l incearca e mult prea mare pentru a mai observa si altceva. Si iar ma intreb, asta nu e dovada de egoism?

Oare ne caracterizeaza egoismul? Oare fara egoism nu am supravietui?

Seduces me

Every thing you are, every thing you'll be

Touches the current of love

So deep in me

Every sigh in the nigh, every tear that you cry,

Seduces me...

And all that I am, and all that I'll be,

Means nothing at all, if you can be with me

Your most innocent kiss, or you sweet caress

Seduces me...

I don't care about tomorrow

I've given up on yesterday

Here and now is all that matters

Right here with you is where I'll stay

Every thing in this world

Every voice in the night

Every little thing of beauty

Comes shining through in your eyes

And all that is you, becomes part of me too

Becouse all you do,

Seduces me...

And if I should die tomorow

I'd go down with a smile on my face 

I thank God I've ever known you

I fall on my knees

For all the love we've made

Every sigh in the night

Every tear that you cry

Seduces me... seduces me...

And all that you do,

Seduces me...

Puisor aniversat

3 saptamani

6 luni

1 ani si 6 luni

2 ani

3 ani

4 ani

Pe 15 aprilie 2006 venea pe lume micuta Andreea. Acum o ora a implinit 4 ani. La multi ani, raza mea de soare! Mami si tati te iubesc!

Programarea

Ieri am mers la medicul de familie sa iau o reteta. In fata cabinetului aglomeratie, ca de obicei. Ei, nu-i nimic imi spun, o reteta se elibereaza imediat. Imi era cam groaza de sala de asteptare pentru ca eram cu fetita mea, care are o placere fantastica sa alerge si sa faca precum indienii pe holul de la medic... 


Lumea putin agitata... pe usa cateva anunturi lipite stramb peste alte anunturi. Erau noile hotarari ale casei de asigurari de sanatate si instiintau pacientii ca beneficiaza de consultatie DOAR daca si-au facut programare cu 3 zile inainte. Adica daca esti in varsta, ai tensiunea 24 cu 9 si te simti "putin" rau te programezi si peste 3 zile te consulta. Tu poti muri linistit intre timp, programarea e facuta. Sau daca vrei o adeverinta, iti faci o programare pentru a treia zi - bine, pentru asta chiar merge cu programare ca doar nu afli peste noapte ca iti trebuie o amarata de adeverinta a doua zi la 7 dimineata. Am uitat sa precizez ca se fac doar 20 de programari pe zi, daca mai vine vreun neinspirat fara programare, n-are decat s-astepte pana la sfarsitul programului si daca mai are doamna doctor timp il consulta si pe el, contra unei taxe de 25 de lei. 


Programul doamnei doctor fiind de 5 ore/zi, mi se pare normal sa nu poata consulta mai multi pacienti in aceeasi zi. Unde mai pui la socoteala ca in timpul destinat pacientilor mai vine si cate o "cunostinta" care ii mai arata ultimul catalog de la nu stiu ce cosmetice, o persoana care doreste sa o covinga pe doctora ca e musai sa-si faca asigurare contra uraganelor sau mai stiu eu ce prietena care n-are ce face si mai taie putina frunza la caini in cabinetul cu 20 de programari facute cu 3 zile inainte.

Acum, eu pot sa-mi fac programare, nu-i problema, am inteles ca se doreste aglomerarea din fata cabinetului. Dar daca micuta mea face febra brusc (asa cum fac astia mici de obicei), sau face o indigestie ori altceva... care necesita consult medical imediat dar totusi nu e de dus la spitalul de copii, unde ori nu se uita nimeni la tine si mori asteptand, ori te interneaza imediat (si te lasa sa astepti in salon...), intr-o astfel de situatie cum se procedeaza?

De aia e asa "sanatoasa" populatia tarii noastre! Se platesc asigurari de sanatate pentru tata mare si beneficiezi de consult medical de doi lei. Si ala platit pe loc, altfel nu discuta nimeni cu tine. Si uite-asa ajungi sa te tratezi dupa ureche, ca sa nu mai stai la cozi interminabile si sa nu mai dai alti bani la consultatia "gratuita" de la medicul de familie!

Treaba cu programarea o pot intelege si mi se pare in regula, pentru ca asa vii linistit la cabinet fara teama ca vei gasi acolo rand ca la carne pe vremuri. Deci e de bine.

Mai grav mi se pare refuzarea acordarii primului ajutor in caz de urgenta. Pentru ca, de la spital te trimit la medicul de familie, iar acesta refuza sa te primeasca daca nu ai programare facuta din timp. Deci nu e bine.

Pai atunci cum e mai bine?? Pentru ca eu am senzatia ca ma invart in jurul cozii... deja am ametit.

Seduces me

Ce-au avut cu cainele?

Seara trecuta, din lipsa de ocupatie, m-am asezat comod in fotoliu si m-am uitat la film. N-am mai vazut un film de multa vreme, asa ca n-a mai contat ce rula la tv, eram langa sotul meu si am savurat momentul. Am mai prins o parte dintr-un film ce parea promitator (avand in vedere ca era trecut de jumate). Si... urmeaza actiunea! 


Super frate! Deci erau unii undeva, n-am inteles unde, si erau vanati de un crocodil imens. Cand ne-am prins noi ca e film la tv, erau hapaiti deja cativa dintre ei. Moama... si crocodilu' asta, dupa ce ca era imens, era pus pe rele... da' stii cum? Rau de tot! Voia cu orice pret sa-i extermine pe toti nenorocitii aia, care nu stiu cum naiba nimerisera tocmai acolo unde era namila nesatula (am voie sa spun asta!?). Bineinteles, cainele din dotare a fost servit drept aperitiv, sau desert, ca era la urma.

Sfarsitul s-a incadrat in tiparele clasice, cum era normal, adica au scapat putin sifonati un el si o ea, iar bestia a fost ucisa de el - care a fost cu 5 secunde mai istet decat animalul care ar fi scos de la faliment o intreaga fabrica de posete si geamantane. Filmul, un total fiasco, mi-a adus aminte de "celebrul" Aligatorul, pe care l-am vazut acum vreo 20 de ani la cinema. Pe vremea aia mai erau cinematografe in oras.

Ce n-am inteles eu este: ce-au avut domnule, cu bietul caine?? 

In concluzie, cand n-aveti ce face, butonati cu spor telecomanda. Daca insistati poate aveti norocul sa dati de un film foarte prost. Sau daca n-aveti timp de film, urmariti stirile de la protv (n-are importanta de la ce ora, toate sunt la fel). Dureaza mai putin, dar efectul e acelasi... garantat!