Aseară, pe vremea când pregăteam copila de culcare (asta însemnând că era trecut de 10.00), se aud bătăi puternice în uşă. Nu inundasem vecinii, în baie nu se formase nici o fântână arteziană în cursul zilei (adică nu era spartă nici o ţeavă)... deci nu-mi închipuiam cine putea fi la acea oră. Mi-a trecut prin cap că
ar putea fi moş crăciun cineva ar putea avea o problemă, aşa că m-am dus la uşă. În semi-întunericul de pe scară, văd pe vizor două siluete masive şi... cum
era normal n-ar fi trebuit ... n-am deschis.
-
Cine era? intreabă domnul meu văzându-mă făcându-mi de lucru pe lângă uşă.
-
Doi malaci - vine răspunsul prompt.
Cu toate împotrivirile mele, soţul meu vine şi deschide uşa. Şi numai ce aud oamenii zicând:
-
Primiţi colindători?
Moment în care, dumnealui se uită întrebător către mine...
.............????????? io de unde era să ştiu????????? Era trecut de zece seara, iar cei doi arătau ca în spotul
de prevenire a abuzurilor asupra minorilor.
Mda, îmi amintesc de anii copilăriei. Când
cei mici colindau şi uşile erau deschise la orice oră, fără teama că ar putea năvăli vreun dement peste tine în casă...