miercuri, mai 12

Telefonul buclucas

De cateva saptamani primesc telefon de la un dement. Pana acum am gasit doar apelurile pierdute, pentru ca telefonul meu e mai mereu dat pe silentios si de cele mai multe ori nu il aud. Dar astazi cand a sunat, am raspuns. Daca imi ascultam instinctul probabil nu as fi facut-o, dar... Am raspuns si... liniste. Ok, imi spun, inseamna ca e unul care are prea mult timp liber. N-am inchis, am pus telefonul usor pe birou si las fraierul sa-si consume banii. La un moment dat insa, se aude o voce. Nu injura, asa ca am raspuns. Vocea s-a prezentat ca fiind de la Metro si intreba daca poate vorbi cu doamna X (cu mine, adica). Pentru ca-mi stia numele, m-am gandit ca chiar e de la Metro, pentru ca am mai primit telefoane de la ei cand mai aveau promotii. Dar surprizaaa... Cand am cerut detalii mi-a inchis.

Gandindu-ma putin, mi-a venit ideea sa dau un search pe Google. Si... iata ce am aflat: de la acealsi numar se dau telefoane in toata tara. Vocea se prezinta la toata lumea ca fiind de la Metro, carry and cash - cunoaste numele, cnp-ul si toate datele persoanei pe care o suna. Ei bine, in momentul ala chiar am intrat in panica. Dar incerc sa ma linistesc, pana la urma ce se poate intampla? Acum mi-am invatat lectia si cu siguranta nu voi mai raspunde decat la numerele cunoscute.

Numarul de la care am tot primit aceste apeluri este acesta: 0374103800

Daca cineva este sunat de pe acest numar, e bine sa nu raspunda. Persoana care suna e bolnava psihic si se distreaza dand telefoane aiurea.
Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca are acces la datele personale ale oamenilor... acum devin chiar prapastioasa. 
Gata, inchei inainte sa incep sa prevestesc si eu cutremure.

L.E. - Am aflat mai tarziu ca numarul e din reteaua Orange (numar de fix).


Update: 
Celor care se chinuie să explice faptul că un biet angajat face un ban cinstit lucrând pentru Metro, le spun doar un lucru - mie, ofertele şi promoţiile de la supermarketul în cauză îmi vin prin sms-uri pe telefon, semnate Metro. Fără respiraţii  sacadate în receptor, fără alte întrebări inutile la ore extrem de nepotrivite.




luni, mai 10

I'm awesome


Am fost premiata de Alexandra. E primul meu premiu pe blog. Multumesc Alexandra. 
Si pentru ca am observat ca "se da" mai departe, am sa-l transmit unor persoane care mi-au placut:  Georgiana Nitu , Cosmin 1306 , Coryta , Darias.

duminică, mai 9

Usa, vecinii si cainele











Ai putea crede ca daca e duminica, toata lumea mai ia o pauza si se odihneste. Gresit!! Duminica, mai ales duminica, oamenii sunt extrem de ocupati.

Pentru ca am petrecut o noapte alba lucrand la un proiect, cand am pus capul pe perna, mi-am propus sa dorm ceva mai mult - pentru ca e duminica si fetita mea se trezeste destul de tarziu. Deci la ora 5.30 m-am asezat in pat si daca de obicei adorm greu (sotul meu ma "dezmiarda", spunandu-mi ca sunt aidoma printesei cu bobul de mazare), acum am adormit imediat. Locuind la bloc, era normal ca pe la 6.30 vecinii mei, avand treaba, sa inceapa sa buseasca usa de la intrare cu gratia unui halterofil suparat. Doar e duminica! Am sarit din pat cu impresia ca se prabuseste blocul, insa am adormit la loc, auzind vocea reconfortanta de bariton, a vecinului de la 4, pe casa scarii.

Aveam impresia ca au trecut cateva ore cand m-a trezit latratul cainelui. Care caine? Al celuilalt vecin de la 4. Era doar 6.45. Si cainele latra cu inversunare. E un catel de talie mica, are un latrat ritmic si ascutit, ce iti sfredeleste creierul. De obicei, poate latra in continuu pana la 3 ore. Cu pauze scurte de cate 2-3 minute. In dimineata asta repriza nu a tinut decat vreo ora si jumatate. Timp in care eu incercam sa motai, cu o mare intelegere fata de traditia culinara vietnameza...

Acum imi vor sari in cap iubitorii de animale. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, iubesc animalele, dar din moment ce locuiesc la bloc, intr-un apartament cu doua camere si fiind posesoare de copil, sunt intr-un oarecare conflict cu posesorii de caini. In primul rand, asa zisii iubitori de animale, ar trebui sa-si dea seama ca chinuie bietul catel tinandu-l intr-un apartament micut, lasandu-l singur deseori. Cand e singur acasa urla ore intregi, de ti se rupe inima de mila lui.

In dimineata asta nu era singur, judecand dupa zgomotul strasnic suav de usi busite la intervale scurte si strigatele de la un etaj la altul, semn al unei activitati intense. De obicei nu ma intereseaza programul vecinilor mei, dar cum e duminica, si obosita fiind, voiam doar sa ma odihnesc. Ce pretentii pe capul meu!!  
Ca sa inchei, pe la 8.30, urletele vocile armonioase ale vecinilor, pocnetul specific de usi al caselor in panta si latratul cainelui, mi-au trezit copilul si m-au smuls si pe mine din dulcea motaiala. 
Pe la 10, careva a inceput sa bata cuie in pereti. Probabil si-a cumparat vreun tablou misto si n-avea unde sa-l agate.

miercuri, aprilie 28

Talent sau inconstienta?




Cand am vazut pozele astea, gandul mi-a zburat la cei doi copii pe care ii vazusem ieri, cu rolele pe strada, printre gropi si masini. Mai ales printre masini. Nu pareau sa aiba mai mult de 10-11 ani.
Unul dintre ei abia isi tinea echilibrul, si intr-una din mainile pe care le flutura in aer am vazut un telefon... era evident ca incerca sa comunice cu cineva, dupa incapatanarea cu care voia sa duca telefonul la ureche. 
Eram uluita si ingrozita in acelasi timp! Nu numai ca incurcau circulatia dar erau in pericol! Zona in care isi etalau "aptitudinile" e una destul de aglomerata. Unii soferi franau si claxonau, altii doar injurau si treceau mai departe...

Ma intreb daca parintii aveau habar pe unde-si fac veacul odraslele lor... desi nu cred. Cata inconstienta! Cata nebunie!

Photobucket

Photobucket

Photobucket
Photobucket