Ieri a fost ziua mea. Mi-am petrecut-o frumos, in parc, alaturi de sotul si fetita mea. Cu siguranta Andreea a fost cea care s-a distrat cel mai bine. Eu am vorbit la telefon... mult... pentru ca m-a sunat toata lumea sa-mi ureze "alea, alea" (de bine). E placut sa stiu ca atatia oameni se gandesc la mine, insa devin usor nostalgica.
Nu anii adunati ma fac sa ma simt asa, ci distanta care se aseaza peste clipele petrecute alaturi de tatal meu. Fara sa vreau gandul ma duce spre el, pentru ca azi este/ar fi fost ziua lui de nastere. Ar fi implinit 66 de ani.
Nu anii adunati ma fac sa ma simt asa, ci distanta care se aseaza peste clipele petrecute alaturi de tatal meu. Fara sa vreau gandul ma duce spre el, pentru ca azi este/ar fi fost ziua lui de nastere. Ar fi implinit 66 de ani.
Poate stie ca ma gandesc la el, poate stie ca Andreea ar vrea sa mearga cu el in parc... poate stie ca inca nu-i pot privi fotografiile... dar astazi este ziua lui, asa ca daca ar fi langa noi i-as spune:
La multi ani, tata!