5 filme de Oscar

Am primit o leapşă de la ea , şi mi-a plăcut, chiar dacă n-am mai văzut un film de multă vreme. Nu mă pricep la filme şi multe dintre cele în exces lăudate... mie nu mi-au plăcut, dar asta contează mai puţin. Am să încerc totuşi să aşez în pagină 5 filme de Oscar ce m-au lăsat pe mine fără suflare.
1. Pe primul loc e...

Eu şi prietenul Google

Am cam neglijat blogul în ultima vreme şi am rămas cu datorii, dar nu-i bai, le voi onora pe toate... la un moment dat. Însă relaţia omenirii cu internetul e strânsă, aşa că am avut ocazia să-mi dau seama că problemele ce mi-au dat mie bătăi de cap odată, frământă acum alte minţi şi suflete. Leapşa primită de la Alm "tratează" exact acest subiect.
Ştiţi reclama cu  "respiră-mi şi mie în telefon"?

Crecă's infractoare!

Sau ceva de genu'... de vreme ce mă urmăreşte FBI, nu?!
Am clipit de 3 ori şi cu oarece pioşenie am deschis mail-ul primit de la... FBI!!! Nu-mi venea să cred! Adică măritul şi atotputernicul FBI nu are altă treabă decât să mă urmărească pe mine.
Pff! Ce persoană importantă sunt... şi eu habar n-aveam!

cutiuţa cu spam

Întrebări

Am fost la muzeu cu micuţa. A fost fascinată. Eu, mai mult decât ea, mai ales pentru faptul că, din câţi copilaşi erau pe acolo, al meu era cel mai zvăpăiat... aşa că totul a fost observat în fugă, folosindu-mi cel de-al treilea ochi... pentru că doi erau deja ocupaţi cu supravegherea zvârlugii. Iar fotografiile au fost un total dezastru. Peştii nu erau împăiaţi, aşa că n-am reuşit să fac nici o poză cum trebuie: ori se mişca Andreea, ori peştii! Aşteptăm primăvara şi mergem din nou. :D

Somn

 Când a ajuns în faţa acvariului din imagine, a exclamat:
- Oh, urâţilor! (era vorba despre 4 exemplare din specia somn)
S-a mai minunat puţin de urâţenia lor, şi apoi m-a întrebat:
- Mami, cum îl cheamă pe peştele ăsta urât? şi arată spre unul dintre ei.
- Somn - îi răspund.
- Dar de ce îl cheamă somn? pentru că e obosit?
.............
Ce era să-i spun, că se numeşte Silurus glanis?!

pauza de masă

Revin

Îmi cer scuze pentru absenţa mea de pe blog. Am trecut greu peste a doua zi de Paşti... atunci s-au împlinit 3 ani de la dispariţia tatălui meu. Am simţit nevoia să iau o pauză de la internet... de la toate. În schimb, mi-am făcut ordine în gânduri, m-am plimbat şi am fotografiat cam tot ce-a mişcat prin jurul meu. Şi... cum Andreea e "satelitul" meu, e normal ca ea să fie în aproape toate pozele. 

Andreea

Tocmai a împlinit 5 ani, se alintă, zâmbeşte, se încruntă, ne corectează, ne întreabă... ne face fericiţi. Andreea.

Back off, lady!

În urmă cu ceva timp, am avut o discuţie foarte interesantă cu o cunoştinţă. Suntem cam de aceeaşi vârstă, dar asemănarea dintre noi se opreşte aici. Ea e necăsătorită, cu traume sufleteşti cauzate de o relaţie eşuată, având o mamă bolnavă pe care o îngrijeşte cu devotament. E sfătoasă şi plină de bune intenţii, însă nu realizează că e uşor foarte insistentă.

Deranjant de insistentă!

Sweet!

 Deşi nu ne-a mai onorat de multă vreme cu prezenţa, Alexandra a revenit în forţă şi e de părere că blogul meu e dulce. Probabil ea e cauza. În acest caz, las modestia la o parte şi n-am s-o contrazic. :) Mulţumesc Alexandra!

Cer de aprilie