Lumină în amurg

vineri, iulie 30

Teama

De cateva zile bunica e in vizita la noi. Luni vom pleca impreuna. Am emotii... n-am mai fost de un an acolo, iar acum vom sta doua saptamani. Mama insista sa merg la mormantul tatei... si nu stiu daca am sa pot face asta. Desi au trecut mai bine de doi ani, simt ca e inca devreme. Sau poate a venit momentul sa imi infrunt teama si durerea.

Pasiune

joi, iulie 29

Pe drum de seara

Pentru ca in ultimul timp caldura ne-a coplesit, plimbarile noastre zilnice au devenit nocturne. Am stat de vorba cu toti gandacii iesiti la treaba printre firele inalte de iarba, tantarii ne-au devenit cei mai buni prieteni si am facut o colectie impresionanta de purici dezmierdand toate pisicile si cateii. Insa micuta mea nu s-a multumit cu mangaiatul si admiratul animalutelor de la distanta, asa ca am fost nevoita sa imortalizez importantele evenimente...

Pentru ca Andreea a vrut sa o ia in brate apucand-o de coada si
tragand cu putere, pisica (initial foarte prietenoasa) s-a razgandit
si drept rasplata n-a vrut sa ne ofere nici un prim-plan.
Evident, am avut parte de o excelenta repriza de plansete...

joi, iulie 22

Premiu

Acum vreo doua zile Smaranda imi oferea cu generozitate un premiu. L-am adus "acasa". Multumesc Smaranda, sunt extrem de onorata si de incantata!

Premiul merge la:

Alexandra
Robert
Mihaella
Ghiocelul alb
Diana
Madalina Raducanu
Cami
Ema

... si la cine mai doreste sa-l preia!

luni, iulie 19

Alergiile si dansul vracilor

Pentru ca Andreea e alergica la intepaturile de insecte, ieri pe la pranz am ajuns la urgente cu ea. O piscase un tantar si acum avea pleoapele atat de umflate incat abia mai vedea. Acolo, toate bune si frumoase - adica ma asteptam sa fie aglomeratia de pe lume, dar nu era. Toata lumea a fost amabila si in scurt timp ne-a luat si pe noi in primire o doamna doctor. Mi-a spus ca trebuie sa ii faca Andreei o injectie... pe care nu o au. In alte tari se foloseste andrenalina pentru alergici, dar nu la noi in tara. Aici se foloseste doar hemisuccinatul (pe care, evident, nu-l au in dotare). L-am trimis pe tati la o farmacie sa cumpere doua fiole de hidrocortizon hemisuccinat. I-au administrat medicamentul intravenos, iar ea a fost foarte curajoasa, nu a plans deloc!

In timp ce asteptam sa vina tati cu fiolele salvatoare, intru in vorba cu doamna doctor. O intreb daca o vizita la alergolog ar ajuta cu ceva, eventual sa-mi recomande unul. Doctora foarte amabila imi spune ca "puteti merge unde doriti, dar sa stiti ca astea o sa le faca toata viata". Eu, usor paranoica, insist, intreband-o pe doamna doctor ce s-ar putea intampla daca fetita ar fi intepata de o albina - la care raspunsul vine prompt si incurajator: "eh, de la intepatura de albina moare si un adult, doamna..."!!! M-am blocat pentru cateva secunde. Ii spun doctorei ca vrem sa plecam pentru vreo doua saptamani intr-un loc ferit de civilizatie si ca as dori sa stiu ce medicamente putem lua la noi in trusa de prim ajutor. A strans usor din umeri (deja depasisem limita decenta de intrebari pentru un pacient) si mi-a spus ca e de ajuns Aerius sirop. La insistentele mele mi-a spus ca putem lua la noi si o fiola-doua de hidrocortizon hemisuccinat. I-am multumit frumos si am plecat. Dupa 30 de minute medicamentul incepuse sa-si faca efectul.

Concluzia? Daca esti alergic, in spitalele romanesti te vindeci in momentul in care ti se executa dansul vracilor, regulamentar.

miercuri, iulie 14

Adio, fata cu parul de foc!

Soc! De la prima ora televizorul imi arunca in fata moartea Madalinei Manole. Inca nu-mi vine sa cred.
Artista a parasit scena vietii. A murit de ziua ei, pentru ca astazi e/ar fi fost ziua ei. Se spune ca s-ar fi sinucis. Motivele? Deocamdata nu se cunosc. Dar se discuta mult la tv. Se incearca politizarea nefastului eveniment. Tipic romanesc.
Fac salturi de la o televiziune la alta. Jurnalistii nu se lasa. Acum apare si ipoteza crimei. Si se dezbate in continuare... Ce mai conteaza ca niste oameni sufera?!
Madalina parea o femeie implinita. Parea... Acum, un copil o va cunoaste pe mama sa din fotografii... pacat.
Odihneste-te in pace, Madalina Manole. Mi-ai luminat adolescenta si muzica ta a facut lumea mai buna pentru o clipa. Adio, fata draga...

Asculta mai multe audio Muzica

Barbatul fatal

Eram cu Andreea la o plimbare, ceva mai departe de casa. Fetita topaia fericita, tinandu-se de mana mea - e la varsta inocentei absolute, cand cel mai mare necaz il constituie faptul ca nu se poate juca si prin somn.
Deodata simtul olfactiv imi este agresat de un iz puternic de... salam. Mirosul e greoi si ma invaluie fara mila, raspandindu-se cu repeziciune pe toata strada. Plamanii mi s-au blocat instantaneu, refuzand sa mai primeasca aroma statuta.

Ma uit in jur incercand sa identific sursa.
Nici o alimentara prin apropiere, insa trece pe langa mine el... barbatul fatal.
Imbracat in tricou negru mulat (cum altfel?!), cu pantaloni trei sferturi - tot negri - care aveau scris mare, cu alb, intre buzunarele de la spate: STANDUP (o fi stiut el ceva!!), mersul relaxat, usor cracanat si in picioare slapi (albi, sa se "asorteaza" cu scrisul de pe fundul pantalonilor). Bratele indepartate de corp sugerau ca proprietarul lor (al bratelor) tocmai a dus la spalatorie doua covoare mai mici. In mana avea o sticla de nestea si mirosea de parca ar fi dat spargere la alimentara... ce sa mai... idealul oricarei femei...