Barbatul fatal

Eram cu Andreea la o plimbare, ceva mai departe de casa. Fetita topaia fericita, tinandu-se de mana mea - e la varsta inocentei absolute, cand cel mai mare necaz il constituie faptul ca nu se poate juca si prin somn.
Deodata simtul olfactiv imi este agresat de un iz puternic de... salam. Mirosul e greoi si ma invaluie fara mila, raspandindu-se cu repeziciune pe toata strada. Plamanii mi s-au blocat instantaneu, refuzand sa mai primeasca aroma statuta.

Ma uit in jur incercand sa identific sursa.
Nici o alimentara prin apropiere, insa trece pe langa mine el... barbatul fatal.
Imbracat in tricou negru mulat (cum altfel?!), cu pantaloni trei sferturi - tot negri - care aveau scris mare, cu alb, intre buzunarele de la spate: STANDUP (o fi stiut el ceva!!), mersul relaxat, usor cracanat si in picioare slapi (albi, sa se "asorteaza" cu scrisul de pe fundul pantalonilor). Bratele indepartate de corp sugerau ca proprietarul lor (al bratelor) tocmai a dus la spalatorie doua covoare mai mici. In mana avea o sticla de nestea si mirosea de parca ar fi dat spargere la alimentara... ce sa mai... idealul oricarei femei...