Impresii

La intoarcerea acasa, in microbuz, urca un trio interesant. Doi barbati si o femeie. Atat femeia cat si sotul ei erau foarte guralivi. Desi microbuzul era plin ochi, cei doi nu aveau probleme in a se exprima TARE si LA OBIECT, destul cat sa auda si pasagerii microbuzului din spate. Ea, de dimensiunile unui dulap cu doua usi, foarte volubila, il intreaba pe cel de-al doilea barbat despre sotia acestuia(e prieten de familie din cate imi dau seama). Acesta din urma, raspunde pe un ton normal si discret. Ea rade zgomotos si vorbeste in continuare LA FEL DE TARE. 
La un moment dat se elibereaza un loc si "doamna" se aseaza. Ii cere telefonul sotului, pentru a o suna pe mama ei. O anunta ca a luat rezultatele (era vorba despre copilul cuplului) si ca au iesit negative, chiar si coproparazitologicul. 

In continuare, sotul ei preia monopolul asupra discutiei cu prietenul de familie. Subiectul transat erau senzorii de miscare dintr-o cladire, unde probabil lucra respectivul (*despre sot e vorba). Pe un ton vesel si la fel de sonor ca al sotiei lui, ii spune amicului sau ca a facut rost de 4 calorifere de aluminiu "buuune, bune". Apoi: 

"stii cati senzori de miscare au acolo? Multe taaare! Daca vrei iti fac si tie rost, ai nevoie?

-As vrea si eu...

-Da?? Pai spune de cati si se rezolva!

-Eee, pai as avea nevoie de vreo caruta... (rade, jenat)

-Si doua daca vrei! Eu as vrea unul pentru la baie (moment in care intervine sotia lui)

-La ce-ti trebuie tie, mai, senzor de miscare la baie?

-Cum la ce-mi trebuie!? Cand deschizi usa, se aprinde automat becul si nu mai trebuie sa-l stingi cand iesi, ca se stinge singur... he, he, he.

Si discutia continua. Imi era greu sa-i ignor, pentru ca erau chiar in fata mea si oricum vorbeau foarte tare.Pana la urma coboara. 


Doi barbati sunt asezati pe banca din spatele meu (i-am remarcat dupa ce a coborat grupul vesel):

-Cum pot frate unii, sa vorbeasca intr-una!? se intreaba unul dintre ei. La care celalalt:

-Eh, ce sa-i faci? Asa e, cand esti... de la Chiraftei, Pechea...

1 iunie

Azi a fost ziua copilului. Andreea nu a inteles decat ca a fost ziua ei. In consecinta m-a intrebat de dimineata:

Mama, azi implinesc 3 ani?

Nu mami, astazi este ziua tuturor copiilor... ( m-am cam incurcat in explicatii) nu este ziua ta de nastere. Se uita lung la mine si spre fericirea mea, nu mai intreaba nimic. Doar da din cap, semn ca a inteles. E foarte incantata de cadoul ei. Daca a primit cadou, restul aproape ca nu mai conteaza. Azi a fost atat de generoasa cu noi, incat nici nu s-a mai suparat cand a trebuit sa plec de acasa.

Spre seara, s-a transformat in super-erou, asa ca s-a costumat cu pelerina si mi-a spus ca zboara la treburile ei de super-erou. Pelerina e un prosop din colectia ei (are o colectie maricica de servete din panza, de diferite forme si culori. Are o pasiune in a le colectiona si daca cineva vine la noi si ii aduce un servet de panza cat mai frumos colorat, se transforma pe loc in cel mai bun prieten al ei.)

Micuta mea creste atat de frumos... si cand o privesc, inima mi se umple de  incantare si fericire! E superba si mi se pare cea mai mare realizare a mea! Dar cum vorbeste mandria din mine, imi dau seama ca sunt patetica... dar nu ma pot abtine.

Un amic neasteptat

A venit in sfarsit caldura si odata cu ea, mustele. E tarziu si musca aia nenorocita face ceea ce stie ea mai bine: ma scoate din minti! Ma inarmez cu o revista si pornesc la atac. 
Andreea zice: vai, uite o musca frumusica! Las-o mami, n-o mai bate, uite ce frumusica e! Are si aripioare frumusele! Cred ca musca asta e prietenul meu. O cheama Fredi. :| (a botezat musca!!!)

Eu fugaresc musca prin casa (fara succes).
Andreea o striga: Fredi, Fredi, vino la mine. Hai ca nu-ti fac nimic, facem baie impreuna. Fredi, ce cauti acolo pe perdea? O sa dai perdeaua jos! Fredi, vino la mine. Cred ca Fredi ma place - musca e in continuare pe perdea. Fredi, nu vrei sa vii la mine? Vrei sa stai pe perdea? Bine. Nu vrei sa vii pe mana mea? Fredi, fugi de-acolo, ca dai perdeaua jos! 

Fredi, Fredi, Fredi vin'aici ca nu-ti fac nimic. Fredi... nu poti veni la mine? Nu-ti fie teama ca nu-ti fac nimic.

 Eu: n-o mai striga mama, ca nu-ti raspunde.

 Andreea: dar nu vrea sa vina la mine!

 Eu: normal ca nu vine la tine, e musca!!

 Andreea: nu e musca, e Fredi! si e prietenul meu, dar nu vrea sa vina la mine. Hai, nu mai sta acolo, ai sa dai perdeaua jos. Mami, ce mananca Fredi. 

 Eu (exasperata): nu stiu, mama.

 Andreea: eu cred ca mananca tantari! Fredi, uite un tantar, sari pe el, mananca-l! Auzi, mananca-l! Fredi, tu nu m-auzi? Nu m-aude. Cred ca a atipit putin.

Eu rad si scriu pe blog. Andreea vorbeste in continuare cu musca! Vrea sa-i citeasca o poveste...

Cred ca e cel mai amuzant si neasteptat mod in care puteam sa-mi inchei ziua! Acum musca s-a ascuns si Andreea o striga de mama focului:

- Psst, psst, Fredi, Fredi, hai sa-ti termin de citit povestea. 


Ar trebui sa o auzi!!