Lumină în amurg

miercuri, mai 12

Culmea tupeului

Dupa ce a trecut ploaia, am fost sa ne plimbam. Pe drum: mi-e sete, vreau sa urc pe scarile alea, vreau sa mergem pe acolo, hai sa ne intoarcem, hai totusi pe acolo, vreau bratara aia (nu se poate mama, e o bratara pentru fete, tu esti mica. "NU SUNT FETITA, SUNT FATA... si vreau bratara aia." "nu se poate mama, e o bratara pentru ... femei, tu esti fata" - si culmea! A functionat! Am reusit sa o iau din fata vitrinei fara scandal! Uau, ce tare sunt! I-am luat oricum o chestie din aia de facut balonase de sapun. Super incantata!

In drumul spre casa am trecut pe langa un magazin cu delicatese; bineinteles ca a vrut niste trufe de ciocolata si i-am luat. Cand am iesit din magazin, i-am dat o trufa sa o manance dar m-a refuzat: "nu mami, mananc acasa, nu pe strada!". Copilul meu stie ca nu e frumos sa manance pe strada!! M-am holbat la ea si mi-am spus: "maama, da' ce bine te-am educat!".

Pentru ca nu reusea sa faca balonase si sa alerge dupa ele, am luat eu tubul cu pricina si am inceput sa-i fac baloane. Alerga dupa ele si tipa cand prindea unul... era amuzant, ne distram.

Tocmai cand ne distram mai bine, trece o suita interesanta pe langa noi: o bunica scortoasa si foarte gatita, fiica sau nora, gatita si aia de mama focului si un baietel de vreo doi anisori. Nu mi-ar fi atras atentia daca n-as fi auzit-o pe bunica, comentand: "femeie in toata firea, se joaca pe strada cu copilul, in loc sa fie serioasa". N-am mai auzit ce bombanea, dar privirea plina de dispret - si cuvantul "educatie" ce a ajuns pana la urechile mele, m-au amuzat. Chiar asa! Eram culmea, indrazneam sa ma joc cu fetita mea pe strada. Chiar am tupeu si lipsa de bun simt!

Culmea e ca pustiul lor, fascinat de joaca mea cu Andreea, s-a smuls din mainile mamei sale si a venit spre noi. Moment in care bunica si mama au sarit agitate pe el si l-au luat de langa noi pe sus. Mi-am oprit fetita si le-am lasat sa se indeparteze. Am ras. Si acum rad.

Cat de odihnita sa-ti fie mintea sa judeci un parinte ce se lasa prins in jocul copilului?? Si ma intreb la randu-mi: oare ce educatie va primi pustiul respectiv de la doua... cotofene constipate, pentru care conteaza mai mult aparentele decat sufletul? Uite-asa isi fac aparitia viitorii fitzosi, frustrati si "vedetzi" de bani gata.

Intamplarea imi aduce aminte de o alta minune vazuta in parc: un baietel de vreo doi anisori cu mamica. Au stat in parc vreo doua ore: timp in care mama a vorbit TOT TIMPUL la telefon, fara sa se ocupe de cel mic. Cand a terminat de vorbit, l-a luat pe micut de o aripa si au plecat acasa. In timpul asta, eu m-am jucat in nisip cu fetita mea si cu inca un baietel. Construiam castele si broaste testoase. E inutil sa spun ca eram singura mamica din parc, care se juca impreuna cu copilul.

Nu sunt o mama perfecta, imi pierd de multe ori rabdarea, dar incerc sa ma corectez si incerc sa cresc odata cu fetita mea. Pentru ca astia mici au obiceiul sa vina pe lume fara manual de instructiuni si nimeni, absolut nimeni, nu te poate pregati pentru ce urmeaza dupa ce intra in viata ta un astfel de ingeras.

Si cand te gandesti ca sunt atatia copii ce simt lipsa parintilor in viata lor...

Intelepciunea zilei

De cand a implinit 4 ani, fetita mea ar vrea sa fie in fiecare zi... ziua ei. Cantecul ei preferat e: "multi ani traiasca, multi ani..." si imi incanta auzul cam odata la doua zile cu aceleasi cuvinte aniversare. In fiecare zi imi spune: mami, am mai crescut putin! Acum m-am facut mare? E nerabdatoare, si mi-a spus ca trebuie sa se faca mare cat mai repede, sa se faca printesa si sa mearga la bal. I-am explicat ca trebuie sa mai creasca dar s-a suparat si acum ma intreaba in fiecare zi daca a mai crescut si daca se poate duce la bal. Pentru ca printesa oricum e. Zilele trecute mi-a spus ca are 2 nume: Babi si Ratunzel, (n.t. - Barbie, Rapunzel). Asteapta sa vina printul Andrei sa o duca la bal.

Andrei este un baietel din grupa ei de la gradinita. E prima ei dragoste... In fiecare dimineata cand se trezeste isi ia cele doua telefoane (jucarii) si vorbeste la telefon cu Andrei. Ma cearta si imi spune sa fac liniste pentru ca ea "voveste" la telefon cu Andrei. Daca n-ai sti ca se joaca, ai spune ca chiar vorbeste la telefon. Are o imaginatie...

Acum asteptam sa treaca ploaia si sa ne ducem la plimbare. Intre timp curata bacteriile de pe jucarii cu o perie de par. :| Am crezut ca nu am inteles bine si am mai intrebat-o odata ce face si mi-a raspuns: "curat bacteriile de pe jucarii cu peria asta". N-am o oglinda la indemana, dar cred ca imi pot imagina ce fata am... Am intrebat-o ce sunt alea bacterii si mi-a explicat ca bacteriile sunt alea care trebuie sterse cu peria de pe jucarii. A vazut la televizor!
Intreb: "da' de ce trebuie sterse cu peria de par?" . Raspuns: "pentru ca asa trebuie, intra mai bine in perie si dupa aia se transforma in gunoi si il putem duce la masina de gunoi. Aia mare."
Aaa... sunt pe deplin luminata...

N-am inteles care e legatura dintre peria de par si bacterii, dar se pare ca e un fel de ritual de purificare al interiorului casei!

Telefonul buclucas

De cateva saptamani primesc telefon de la un dement. Pana acum am gasit doar apelurile pierdute, pentru ca telefonul meu e mai mereu dat pe silentios si de cele mai multe ori nu il aud. Dar astazi cand a sunat, am raspuns. Daca imi ascultam instinctul probabil nu as fi facut-o, dar... Am raspuns si... liniste. Ok, imi spun, inseamna ca e unul care are prea mult timp liber. N-am inchis, am pus telefonul usor pe birou si las fraierul sa-si consume banii. La un moment dat insa, se aude o voce. Nu injura, asa ca am raspuns. Vocea s-a prezentat ca fiind de la Metro si intreba daca poate vorbi cu doamna X (cu mine, adica). Pentru ca-mi stia numele, m-am gandit ca chiar e de la Metro, pentru ca am mai primit telefoane de la ei cand mai aveau promotii. Dar surprizaaa... Cand am cerut detalii mi-a inchis.

Gandindu-ma putin, mi-a venit ideea sa dau un search pe Google. Si... iata ce am aflat: de la acealsi numar se dau telefoane in toata tara. Vocea se prezinta la toata lumea ca fiind de la Metro, carry and cash - cunoaste numele, cnp-ul si toate datele persoanei pe care o suna. Ei bine, in momentul ala chiar am intrat in panica. Dar incerc sa ma linistesc, pana la urma ce se poate intampla? Acum mi-am invatat lectia si cu siguranta nu voi mai raspunde decat la numerele cunoscute.

Numarul de la care am tot primit aceste apeluri este acesta: 0374103800

Daca cineva este sunat de pe acest numar, e bine sa nu raspunda. Persoana care suna e bolnava psihic si se distreaza dand telefoane aiurea.

Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca are acces la datele personale ale oamenilor... acum devin chiar prapastioasa.
Gata, inchei inainte sa incep sa prevestesc si eu cutremure.

L.E. - Am aflat mai tarziu ca numarul e din reteaua Orange (numar de fix).

Update:
Celor care se chinuie să explice faptul că un biet angajat face un ban cinstit lucrând pentru Metro, le spun doar un lucru - mie, ofertele şi promoţiile de la supermarketul în cauză îmi vin prin sms-uri pe telefon, semnate Metro. Fără respiraţii sacadate în receptor, fără alte întrebări inutile la ore extrem de nepotrivite.

luni, mai 10

I'm awesome

Am fost premiata de Alexandra. E primul meu premiu pe blog. Multumesc Alexandra.
Si pentru ca am observat ca "se da" mai departe, am sa-l transmit unor persoane care mi-au placut: Georgiana Nitu , Cosmin 1306 , Coryta , Darias.

duminică, mai 9

Usa, vecinii si cainele

Ai putea crede ca daca e duminica, toata lumea mai ia o pauza si se odihneste. Gresit!! Duminica, mai ales duminica, oamenii sunt extrem de ocupati.

Pentru ca am petrecut o noapte alba lucrand la un proiect, cand am pus capul pe perna, mi-am propus sa dorm ceva mai mult - pentru ca e duminica si fetita mea se trezeste destul de tarziu. Deci la ora 5.30 m-am asezat in pat si daca de obicei adorm greu (sotul meu ma "dezmiarda", spunandu-mi ca sunt aidoma printesei cu bobul de mazare), acum am adormit imediat. Locuind la bloc, era normal ca pe la 6.30 vecinii mei, avand treaba, sa inceapa sa buseasca usa de la intrare cu gratia unui halterofil suparat. Doar e duminica! Am sarit din pat cu impresia ca se prabuseste blocul, insa am adormit la loc, auzind vocea reconfortanta de bariton, a vecinului de la 4, pe casa scarii.

Aveam impresia ca au trecut cateva ore cand m-a trezit latratul cainelui. Care caine? Al celuilalt vecin de la 4. Era doar 6.45. Si cainele latra cu inversunare. E un catel de talie mica, are un latrat ritmic si ascutit, ce iti sfredeleste creierul. De obicei, poate latra in continuu pana la 3 ore. Cu pauze scurte de cate 2-3 minute. In dimineata asta repriza nu a tinut decat vreo ora si jumatate. Timp in care eu incercam sa motai, cu o mare intelegere fata de traditia culinara vietnameza...

Acum imi vor sari in cap iubitorii de animale. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, iubesc animalele, dar din moment ce locuiesc la bloc, intr-un apartament cu doua camere si fiind posesoare de copil, sunt intr-un oarecare conflict cu posesorii de caini. In primul rand, asa zisii iubitori de animale, ar trebui sa-si dea seama ca chinuie bietul catel tinandu-l intr-un apartament micut, lasandu-l singur deseori. Cand e singur acasa urla ore intregi, de ti se rupe inima de mila lui.

In dimineata asta nu era singur, judecand dupa zgomotul ~~strasnic~~ suav de usi busite la intervale scurte si strigatele de la un etaj la altul, semn al unei activitati intense. De obicei nu ma intereseaza programul vecinilor mei, dar cum e duminica, si obosita fiind, voiam doar sa ma odihnesc. Ce pretentii pe capul meu!!

Ca sa inchei, pe la 8.30, ~~urletele~~ vocile armonioase ale vecinilor, pocnetul specific de usi al caselor in panta si latratul cainelui, mi-au trezit copilul si m-au smuls si pe mine din dulcea motaiala.

Pe la 10, careva a inceput sa bata cuie in pereti. Probabil si-a cumparat vreun tablou misto si n-avea unde sa-l agate.