luni, octombrie 10

Era troglodiţilor

Ieri dimineaţă, pe o vreme de n-ai fi dat nici un câine afară, am plecat de-acasă cu frigul în oase. Cu mâini tremurânde ce abia ţineau umbrela, mi-am cumpărat un bilet şi am mers repejor să urc în troleibuz. Mai erau doi pensionari, un pici de vreo 12 ani murat de ploaia rece, şi o tânără zgribulită pe un scaun. Şi eu, cu biletul în mână. Când porni troleul, m-am agăţat hotărâtă de capsator şi...
- Nu capsaţi! aud o voce.
Ridic surprinsă capul şi văd tânăra de pe bancă dând cu hotărâre din cap, a negare.
- Capsaţi degeaba... continuă ea ezitând.
O privesc lung şi fără a spune ceva, îi fac de petrecanie biletului. Îl analizez şi i-l arăt.
- Văd că funcţionează.
Ea dă din mână zâmbind.
- Voiam să spun că e duminică... şi plouă...
- Aşa... şi? întreb.
- Păi... se fâstâceşte ea... dacă e duminică şi plouă, probabil n-o să mai oprească troleul la control.
M-am abţinut cu greu să nu râd, căci explicaţia ei mi s-a părut prea stupidă!
- Şi ce? controlorii se pot urca din staţie şi se pot aşeza pe scaun lângă tine, îi zic.
S-a albit la faţă şi a căpătat o expresie de animal hăituit. În acel moment mi-a părut rău că nu i-am cerut biletul la control. Cred că ar fi murit pe loc. Când a realizat că nu-s organ de control i-a mai revenit culoarea în obraji şi a încercat să fie prietenoasă. Mi-am dat seama de ce, la despărţire.

Cum era şi normal, discuţia deschisă a fost despre vreme. Mi s-a plâns că are copii de dus la grădiniţă şi că de când a început anul şcolar tot într-o răceală o ţine. A început să-mi înşire medicamentele date copilului şi am aflat că ăl mic face aerosoli de două ori pe zi şi că pentru asta dă câte 5 lei pe şedinţă, la spitalul de copii. Am lăsat-o să vorbească, părea că are nevoie. Când am dat să cobor mi-a cerut biletul... "că e păcat să se piardă". I l-am dat... cu dezgust.

***

Cum troleibuzul oprise într-o baltă imensă şi nu puteam înota până la trotuar, m-am grăbit spre uşa din faţă. Acolo, o bătrână cu mişcări greoaie m-a rugat să o ajut la scară. N-o puteam refuza, aşa că i-am întins o mână şi i-am făcut loc să urce, apoi am vrut să cobor, numai că... Un bărbat de vârstă mijlocie s-a repezit spre urcarea în mijlocul de transport. Se pironeşte în faţa scării şi-mi zice:
- Daţi-vă să urc!
- Păi daţi-vă să cobor! spun eu.
- Ei... da' de ce n-aţi coborât până acum? întreabă el revoltat, refuzând să-mi facă loc să cobor.

Nu-mi venea să cred! Îmi venea să-i strig "omule, te-ai ţicnit?". Era inutil să-i explic faptul că am ajutat pe careva să urce. Am insistat şi individul s-a dat cumva într-o parte, cu o mână agăţată de bara troleului, un picior pe scară şi unul în aer, lăsându-mi spaţiu să cobor.. M-am strecurat printre uşa şoferului şi burta gherţoiului, numai că omul, nemulţumit că i-am refuzat dreptul dat de divinitate, acela de a urca în maşină când vrea muşchii lui, mi-a pus piedică. Doar faptul că m-am mişcat mai rapid decât el m-a salvat de o căzătură cu nasul în baltă, însă tibia piciorului meu drept n-a fost tot atât de norocoasă.
Nesimţirea individului m-a paralizat. Mă enervasem şi în momentul ăla mi-am dorit să fiu mai voinică. I-aş fi tras vreo două cu cea mai mare plăcere. În drum spre trecerea de pietoni m-am trezit râzând. Situaţia în care fusesem era atât de absurdă, încât nici să mă enervez nu merita.

Realizez însă cu groază că ăştia sunt oamenii de lângă mine. Cu toată evoluţia secolului 21, cu toate pretenţiile de popor civilizat... realitatea este că mulţi, poate prea mulţi, sunt asemeni zgribulitei care mergea "blat" cu troleibuzul şi măgarului biped care mi-a pus piedică la coborâre... Realitatea este că n-o să ajungem în rândul celorlalte popoare din cauza ăstora. Ei ne ţin în loc, ei sunt cei care lasă în urmă munţi de gunoaie atunci când ies din casă în natură, au dreptul la vot, au voie să procreeze şi să "educe" progeniturile rezultate. Pentru că orice om care are măcar jumate de creier funcţional îşi dă seama ce educaţie poate oferi un asemenea exemplar. Realitatea este că...

... Trăim în era troglodiţilor. Şi din păcate... involuăm cu rapiditate.


16 comentarii:

  1. Azi in autobuz o doamna in varsta voia sa coboare pe la usa din fata, iar doi insi refuzau pur si simplu sa-i faca loc ca sa coboare. A inceput scandalul si pana la urma i-au facut loc la coborare. Asta e societatea noastra.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca suntem cu totii educati sa dam cat mai mult din coate. Ne e frica sa nu fin "looser", sa nu rada lumea de noi ca suntem fraieri. De aceea sunt unii dintre noi care prefera sa fie victoriosi in orice situatie, in loc de a fi... oameni.

    RăspundețiȘtergere
  3. offf! e plina lumea de ciudati . E din ce in ce mai bolnava societatea . Se pare ca ne autodistrugem .

    RăspundețiȘtergere
  4. E tipica nesimtirea aluia care se inghesuie sa se urce inainte sa coboare toata lumea. Pentru ei eu am coate, umeri si pumni, daca e nevoie. Si vad asta zilnic, mai ales in metrou. In goana dupa locuri, evident. Nesimtirea unui popor se vede mai ales la oras, si mai cuseama in transportul in comun.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristi,
    ai dreptate, asta e societatea noastra, insa ea nu functioneaza cum trebuie. E necesara o schimbare majora, iar aceasta nu se va produce daca ne vom multumi cu privitul de pe margine.


    Mircea,
    imi dau seama ca datul din coate e in firea umana. Avem inscrise in gene ura, invidia si frica... sentimente cat se poate de firesti (Cain si Abel sunt un prim exemplu). Din pacate, acestea sunt incompatibile cu societatea civilizata.
    Rectific, ar trebui sa fie incompatibile... asta ar insemna, dupa umila mea parere, ca specia noastra a evoluat si ca nu ne mai lasam dominati de instinctele primare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alm,
    putin ciudat e fiecare dintre noi, depinde din ce unghi privesti. Societatea e bolnava inca de la aparitia omului pe pamant, evolutia e lenta si bunastarea noastra e de fapt inceputul autodistrugerii.


    Loopoo,
    transportul in comun e locul ideal unde se poate manifesta un speciment care a iesit din grota de curand.

    RăspundețiȘtergere
  7. Vaiii, ce vremuri... :)) acum 100 de ani când luam eu autobuzul 11 să merg la liceu și stăteam la ”tiră” :))

    In altă ordine de idei, n-avea cum să te confunde nimeni cu o taxatoare,... alea au un look special. freză aerodinamică și un ten aparte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Iulia,
    dar mersul cu autobuzul e hobby-ul meu, nu am cum sa renunt la el. =))
    In alta ordine de idei... de unde stii ca nu am look-ul unei taxatoare? >:)

    RăspundețiȘtergere
  9. pacat de oamenii inrobiti...pacat...te pup

    RăspundețiȘtergere
  10. Asa e Madalina, insa la unii chiar nu ai ce sa le faci...
    :*

    RăspundețiȘtergere
  11. Romania este o tara ostila prin definitie. Realitatile aberante din jurul nostru indeamna mereu la egoism si conving foarte usor pe multi sa nu le pese de cei din jurul lor. Liderii si elitele din jurul nostru nu sunt nici pe departe modele de normalitate si de bun simt.

    Altfel, nu cred ca exista vreun popor de luat ca model. Exista si altfel de defecte in afara de cele discutate aici. In orice tara exista buni si rai.

    RăspundețiȘtergere
  12. Marius Barbu,
    nu mai am nimic de adăugat la cele spuse de tine. Sunt într-un totul de acord.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tocmai ce am terminat o discutie despre evolutie cu cineva. Se pare ca ne aflam in Kali Yuga sau cam asa ceva (...daca am inteles eu bine). Adica undeva la fundul sacului, unde mai jos de atata - din punct de vedere spiritual vorbesc - nu se poate.
    Sa speram ca va veni si ceva mai bun dupa aceasta perioada :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Dan Puric spunea ca sunt oameni care cred ca se trag din maimuta. Cred ca v-ati intalnit cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  15. Robert,
    eu sper din toata inima ca da. E legea universului. Sau poate sunt eu idealista... :)


    Mihai,
    E adevarat. Pentru unii scara evolutiei are cateva trepte lipsa.

    RăspundețiȘtergere