Magia unei nopţi nedormite

Mi se pare mie, sau criza a adus şi ceva bun în viaţa noastră? Am observat că de la o vreme nu se mai aud pe stradă "divine" acorduri de manele. Din telefoanele mobile răsună doar Moonlight Sonata, Fur Elise, ba cred că am auzit şi Oda bucuriei la un moment dat. Acum, fiecare ascultă ce doreşte când e sunat de cunoscuţi, dar parcă e prea mare diferenţa...
vara trecută auzeai o manea la cel puţin 2 telefoane din 10, iar acum toată lumea ascultă muzică clasică?! În plus, şi chefurile de apartament sunt mai rare şi mai... classy. Adică nu se mai urlă până la dispariţia completă a vocii pentru următoarele 3 zile, iar dedicaţiile se fac mai discret.  :D

Mda, era să uit de faptul că se practică dedicaţiile la radio. El şi ea, la o întâlnire romantică... pe mess, îşi fac declaraţii online.

Sunt însă în mare vogă motoarele... şi pe cuvânt dacă n-ai impresia că Dumnezeu şi-a întors faţa de la tine, când, la ore mici din noapte, sari buimac din pat, pe deplin încredinţat că se dărâmă tot cartierul peste tine. 

Aşa s-a întâmplat şi noaptea trecută. Evident, prima reacţie a fost aceea de a-mi lua copila în braţe şi să ne adăpostim. Nu ştiu exact ce anume mi-a trecut prin cap, însă zgomotul era atât de asurzitor... ai fi putut crede că se rupe pământul. M-a oprit soţul meu, şi calm, mi-a explicat că e doar unul din feţi-frumoşii teribiliştii oraşului şi al său... Pegas. Pentru că ne-a sâcâit vreo trei sferturi de oră ambalând motorul la maxim, jur că mi-a venit o poftă teribilă să-mi exersez îndemânarea la aruncatul borcanelor. Era puţin trecut de 3 când s-a hotărât să părăsească zona.

Salut pe această cale, toţi descreieraţii care n-au somn, viaţă socială, bun simţ sau care pur şi simplu au avut o copilărie nefericită, şi li se pare amuzant să streseze restul omenirii. 

Merg să mai beau o cafea.