sâmbătă, iunie 25

Eu zic pas

V. e o femeie înaltă şi... mai robustă. Când vorbeşte, aude tot cvartalul, iar râsul "suav" face să vibreze ferestrele încăperii. Are mersul hotărât şi duduie pământul când trece pe lângă tine. E adevărat că are 35 de ani şi doi copii, aşa că, kilogramele în plus n-o incomodează deloc. Ce contează câteva straturi depuse, când oricum eşti măritată, posesoare de copii şi fără vreo intenţie de a mai face vreo cucerire? Văitându-se că are probleme cu sănătatea
şi mergând pe principiul "nu trebuie să mă mai îngrijesc, doar m-am măritat, cine se mai uită la mine?" (de parcă unicul scop avut în viaţă a fost acela de a se vedea căsătorită), draga de ea mănâncă non-stop tot ce prinde prin preajmă. Ceea ce-mi dă mie impresia că singura boală de care suferă, e veşnica neîndestulare a burţii gingaş revărsate peste centura pantalonilor.

Deunăzi se plimba prin sală cu o pungă, în care pungă era strânsă ghem o hârtie albă de ambalat, la adăpostul căreia şedeau îngrămădite multe nişte bezele. Bezele parfumate şi frumos colorate, care întregi, care sfărâmate.
Cum şade frumos unei bune colege, V. servea pe toată lumea cu bezele, doar nu era să se îndoape de una singură. Am ocolit-o cu succes de câteva ori, până când m-am trezit faţă în faţă cu ea.
- Ia, mă îndeamnă, şi în acelaşi timp, o bezea roz şi-a făcut greu loc peste cea albă, ce se zări când a deschis gura.
Stomacul meu a dat semne uşoare de nelinişte. Mă văd nevoită să refuz.
- Nu, mulţumesc, dar nu pot. îi spun moale.
- Hai, ia, insistă molfăind.
- Nu, chiar nu pot. Eu nu mănânc dulciuri, îi spun cu un zâmbet chinuit (măcar nu eram departe de adevăr).
- Nu mănânci dulciuri!?! mă întreabă neîncrezătoare.
- Nu. 
- Deloc?
- Foarte rar, îi răspund uşor amuzată.
Mă măsoară din cap, până-n picioare, şi invers, apoi conchide:
- De-aia eşti slabă!
Nu i-am spus nimic. Ce mai era de spus? Eu am 55 de kg, ea are vreo 95 şi la cum o văd mereu mâncând, probabil va atinge în curând suta. Am privit-o însă lung, zâmbind. Moment în care dă înapoi:
- Adică... nu eşti atât de slabă... dar oricum... să nu mănânci dulciuri...

Mare tragedie! Să refuzi să mănânci o bezea delicioasă... dintr-o pungă slinoasă...






9 comentarii:

  1. Suntem din aceeaşi categorie, ne putem bate în ring =))
    Iar dacă-mi tai unghiile şi mă tund zero te iau la cântar =))

    RăspundețiȘtergere
  2. Arcadia,
    în ring zici? Mă duc să mai fac 3 şedinţe de Pilates şi apoi merg să-mi cumpăr şi-un costum de baie. :D Dar dacă zici că-ţi tai unghiile şi te tunzi... mă tem că n-am şanse prea mari de a intra în competiţie =))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))))) Dara, e clar... join the darkside, că acolo sunt bomboane în pungi slinoase :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Iulia,
    In the darkside should be cookies not candies :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Solidaster,
    aşa se întâmplă când are lumea prea mult timp liber.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu ce sa iti zic. Mie imi plac dulciurile si nu am teama ca as pune ceva pe mine =))

    Dar nu le amestec! ... bezelele roz cu cele albe =)) Pe rand! Ca e loc pentru toate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Robert,
    nu ţin cură de slăbire, numai că nu-mi plac dulciurile. :P

    În plus, e o crimă să amesteci bezelele roz cu cele albe, şi pe cuvânt dacă mă aşteptam ca un bărbat să ştie această mare taină =))

    RăspundețiȘtergere
  8. Nici eu nu ma asteptam de la mine =))

    RăspundețiȘtergere