Candidăm, candidăm iarna...

Despre "eleganţa" politicienilor locali am mai discutat. Şi mi se pare firesc să mai aduc odată vorba despre asta, nu de alta, dar parcă familia mea n-a fost nicicând atât de stimată şi onorată cum a fost în anul de graţie 2012.

Prin luna mai, în preajma zilei Sfinţilor Constantin şi Elena, descoperim în cutia poştală o felicitare semnată de un politician local (al cărui nume nu l-am reţinut); felicitare adresată tatălui meu.
Am citit şi m-am minunat.
Alese urări de bunăstare, viaţă lungă şi sănătate îi erau adresate destinatarului... Creierul mi s-a netezit instantaneu şi orice brumă de logică s-a transformat într-o bâlbă nearticulată. Probabil mă schimbasem oarecum la faţă când domnul meu soţ a luat cu mare grijă dintre degetele mele încleştate, hârtia cu pricina. După ce a citit-o, a înţeles reacţia mea.
Acum, ce mare lucru poate fi o amărâtă de felicitare trimisă de un politician? Eh, mare lucru nu e... dar dacă luăm în considerare că cel căruia i se ura sănătate şi viaţă lungă alături de copii şi nepoţi, e trecut în nefiinţă de aproape 5 ani... ţi se învârt prin cap unele întrebări... cred eu.

Istoria s-a repetat de ziua mea, când am fost sunată de o ea, care mi-a lătrat pe un ton agresiv, la mulţi ani. Din partea altui domn Dandanache. M-am şi speriat!  Dacă atunci când felicită pe cineva are tonul ăsta, nu cred că vreau să aflu cum se manifestă la nervi.
A venit apoi şi aniversarea soţului meu. Am avut oroa... onoarea de a răspunde tot eu la telefon. O altă ea, pe un ton la fel de arogant ca şi anul trecut, ne-a transmis mesajul de felicitare al unui stimabil domn... Farfuridi - politician local, fireşte.
Şi încă odată: vai ce plini de importanţă ne-am simţit, monşer! Câtă mulţumire sufletească şi ce fericire pe capul nostru! Vai de...

Ca să închei, ieri a fost ziua Galaţiului. Sărbătoare mare, meşteri populari, obişnuiţii bişniţari şi îmbulzeală cât vezi cu ochii... ce mai, harababură totală. Am fost plecată, iar la întoarcere aud telefonul sunând de mama focului. A durat până am descuiat uşa, m-am dezechipat şi am ajuns la telefon. Mă întrebam cine putea suna cu atâta aplomb. Răspund şi... pauză. Alo? Alo? Voiam să închid gândind că cineva are chef de glume, când... din receptor se aude o voce bărbătească care se prezintă ca fiind Paul Ichim, senator sau ceva. Vreau să întrerup avalanşa de felicitări, însă vocea îşi continuă neperturbată tirada.
Ceva nu era în ordine. Şi-atunci mi-am dat seama: mesajul era înregistrat! Am căutat pe net, vocea e într-adevăr a stimabilului domn Paul Ichim, care candidează din nou şi care s-a deranjat să înregistreze un mesaj de felicitare pentru toată suflarea Galaţiului, mesaj pe care apoi la susurat în telefon tuturor cetăţenilor cu drept de vot.
Că doar se apropie alegerile.
Câtă atenţie din partea domniei sale! Sunt impresionată până la lacrimi!

Să nu ne mai plângem, deci, că politicienilor nu le pasă de noi! Să nu mai acuzăm în stânga şi în dreapta că toată clasa politică e coruptă şi că ne-am întors în feudalim. Aleşii noştri (actualii şi viitorii) şi-au dat seama de forţa poporului şi au hotărât să se unduiască pe lângă votanţi precum pisica în jurul picioarelor.

Şi tot legat de alegeri, o prietenă îmi povestea cum şi-a făcut un set complet de analize la o clinică din oraş. Gratuit! Condiţia era să promiţi că la alegeri votezi pe cineva anume. Nu ştiu câte voturi reale se câştigă în felul acesta, dar ca idee...

Cred că se mai fac analize şi weekendul ăsta (se pare că treaba e valabilă doar la sfârşit de săptămână). În consecinţă, dacă e cineva din Galaţi şi n-a aflat încă, să meargă azi şi mâine la Centrul Medical Irina, că se fac analize moka. Trebuie doar să te înscrii pe lista unui partid sau ceva de genul ăsta.

Deci se poate. Votanţii mulţumiţi, candidaţii fericiţi, nu ştiu pe mine de ce mă încearcă o puternică senzaţie de greaţă...

Ia candidaţi, măi flăcăi...