Spirit civic

Nu mi-a venit a crede ochilor astăzi, când am ieşit din casă şi am observat că trotuarul din faţa blocului e curat. Adică a nins în cantităţi catastrofale, poţi pierde uşor un tanc printre mormanele de zăpadă, iar în faţa blocului e curat! E normal, ar putea spune cineva, dar nu e. Să spun şi de ce nu e?

Pentru că la noi în bloc e în vogă patinajul tradiţional. Acest sport e practicat atât de locatari, cât şi de amărâţii care au ghinionul de a trece prin faţa blocului.

În fiecare iarnă avem parte de acelaşi tablou feeric: un strat de gheaţă pe care poţi lejer să te antrenezi pentru campionatul mondial de patinaj artistic. Strat care se dă cu greu topit de razele palide ale soarelui de primăvară. Locatarii nu au de obicei inimă să strice frumuseţe de peisaj de iarnă. Păşesc uşurel pe margine, transpirând şi făcând echilibristică pe trepte, dar gheaţa rămâne la locul ei până prinde putere steaua de foc. Iar acum... 

S-a dus naibii tradiţia! 

Sunt convinsă că vinovat pentru această situaţie este vecinul de la parter! Îmi amintesc că l-am văzut cu lopata în mână, dând zăpada proaspăt aşezată, încă din primele zile cu viscol. Evident, când m-a observat (eram cu Andreea) s-a oprit din lucru şi am schimbat câteva cuvinte. Era vesel şi avea chef de glume. Mi-a spus atunci că-şi face poftă de mâncare. L-am întrebat dacă vrea un ajutor, dar a refuzat zâmbind şi mi-a zis că asta-i treabă de bărbat. A doua zi l-am întâlnit din nou, repeta operaţiunea. În zilele următoare ceilalţi vecini au început să-i urmeze exemplul. Şi uite aşa, dacă nu mai ninge, luna mărţişor ne va găsi cu trotuarul curăţat. Fără şedinţe extraordinare, fără bătăi de obraz şi fără amenzi. 

Vecinul meu e de admirat. Are vreo 80 de primăveri împlinite, 1,50 m, aproximativ 50 de kilograme, şi a fost primul care a ieşit să cureţe zăpada din faţa blocului. O mână de om a dat clasă tuturor bărbaţilor tineri din bloc.