Încă de dimineaţă am aflat despre trecerea în nefiinţă a poetului Adrian Păunescu. Şi tot de dimineaţă citesc şi aud peste tot fel de fel de păreri.
Aşa am aflat că mii de oameni îl plâng.
Aşa am aflat că unii se bucură de moartea lui... se pare că este posibil şi aşa ceva...
Oare asta ne-a mai rămas?
poetul meu preferat...
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l odihneasca in pace...
RăspundețiȘtergereDara...crezi ca acele persoane au ceva in suflet...cred ca nici macar acea saracie de care scriai tu mai sus...Trist oricum...
RăspundețiȘtergereProbabil ai dreptate...
RăspundețiȘtergereSi e trist intr-adevar.
Ca om nu l-am cunoscut... doar prin altii.
RăspundețiȘtergereCa poet, am avut privilegiul sa ii citesc cateva dintre poezii.
Cert este ca totul este intre noi si Dumnezeu... indiferent de ce zic ceilalti.
@Robert, exact acelasi lucru am vrut si eu sa spun.
RăspundețiȘtergere"unii se bucura", mai exista si astfel de oameni in ziua de azi, dar nu trebuie sa avem noi grija lor pentru ca Dumnezeu vede totul.
RăspundețiȘtergereLavinia, e o concluzie... si e una trista. E dureros sa observi ca unei persoane nu i-a mai ramas nici un lucru marunt de care sa se poata bucura, incat sa considere moartea drept amuzament.
RăspundețiȘtergere