Cand sensul si echilibrul sau in viata a fost muzica sa , cariera sa, atunci cand a fost data afara si nu a mai fost lasata sa faca ceea ce o definea ca om , viata a devenit un cosmar , si a pierdut sensul, s a dezechilibrat si nu si a mai putut reveni niciodata , asa ca a considerat ca moartea este salvarea sa , nu si a mai gasit motivatia sa mearga inainte si a plecat , a considerat ca si a terminat rostul in viata asta .
:( cam multe deja vu-uri in ultima vreme...Trist...:|
RăspundețiȘtergereDa Lucica, si mie mi s-a parut trist...
RăspundețiȘtergereSe intampla ca ne pierdem esenta de om. Ce trist!
RăspundețiȘtergereDaca stiai ce se intampla probabil nu te-ar mai fi framantat... adevaratii scriitori se nasc din tristete :)
RăspundețiȘtergereNu e deja vu. E o alta poveste cu acelasi sfarsit...
RăspundețiȘtergereE pacat pentru toti cei care trec prin astfel de momente. Nu sunt multe de zis...
Cand sensul si echilibrul sau in viata a fost muzica sa , cariera sa, atunci cand a fost data afara si nu a mai fost lasata sa faca ceea ce o definea ca om , viata a devenit un cosmar , si a pierdut sensul, s a dezechilibrat si nu si a mai putut reveni niciodata , asa ca a considerat ca moartea este salvarea sa , nu si a mai gasit motivatia sa mearga inainte si a plecat , a considerat ca si a terminat rostul in viata asta .
RăspundețiȘtergerecand cotidianul ucide sublimul
RăspundețiȘtergere