Asteptam cu atata nerabdare sa plec din oras... aveam nevoie de liniste, de timp, de putina energie... insa in zadar. Am revenit mai stresata si mai obosita decat eram la plecare. Abia acum realizez ca s-a simtit lipsa tatei... locul acela nu va mai fi niciodata o oaza de liniste si va purta pe vecie stigmatul durerii.
Asta am stiut dintotdeauna, numai ca acum am simtit acut aceasta lipsa...
RăspundețiȘtergeremadalina raducanu a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Ne-am intors...":
RăspundețiȘtergeree trist cum locurile de alta data nu mai sunt cum erau...si nu e de vina timpul..ci lipsa celor care dadeau viata si culoare...te pup:*
@Madalina, cred ca din greseala am sters comentariul tau, asa ca am dat un copy/paste din gmail. Scuze si iti multumesc pentru faptul ca treci mereu sa ma vizitezi. Te pup si eu :*
Tu stii mai bine. Din afara, ti-as spune ca sta in puterea noastra sa modificam locuri, oameni, universul si pe noi insine.
RăspundețiȘtergerePoate ca mai ai nevoie de timp...
Poate... Stii cum se spune: timpul le rezolva pe toate. Am decis sa-mi mai acord o clipa de ragaz.
RăspundețiȘtergere