Insomnii...

Gandurile mi se invart prin cap intr-o viteza ametitoare, sunt atat de stridente...

Imi pare ca lipsesti de langa noi de cateva clipe... uneori pare o eternitate. Nu pot sa uit ultima noastra conversatie si lacrimile isi fac mereu loc in coltul ochiului. Dorul ma copleseste si golul lasat in urma ta, doare. Lupt pentru a nu ma lasa doborata de tristete, stiu ca nu ti-ar placea. Inca nu-ti pot privi fotografiile si de fiecare data cand vorbesc despre tine, imi tremura vocea, asa ca incerc sa nu fac asta prea des...

Si totusi... simt nevoia sa iti vorbesc, asa cum obisnuiam. Nu stiu cum sa fac asta. As avea atatea sa-ti spun!

Cu pasi mici, am inceput sa imi construiesc un nou viitor. Si, desi greu, inceputul pare promitator. Nu stiu nici eu prea bine ce anume ma motiveaza. Poate speranta ca de undeva, ma vezi si tu si te bucuri pentru mine, pentru ca, mandru, stiu sigur ca ai fi. Da, taticul meu scump, ai fi mandru de femeia in care se transforma incet, dar sigur, fetita ta. Dar tu stiai, nu-i asa? Tu stiai dinainte ce forta se ascunde in mine. Pacat ca maturizarea a venit dupa ce tu ai plecat dintre noi...

Una dintre cele mai frumoase poezii

Rudyard Kipling - Daca

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea

In jurul tau si spun ca-i vina ta;

De crezi in tine chiar cand omenirea

Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;

Daca privit cu ura nu te razbuni urand

Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura

Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare

Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa dar nu-ti faci visul astru;

De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii

Succesul si dezastrul privindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine

Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic

Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere

Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata

Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman, om drag, rani sa nu te poata;

De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare

Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator

Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,

Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor

Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.