Am citit la Tina un articol care m-a distrat teribil. Revolta ei la romantismul exagerat al unora mi-a amintit de o întâmplare veche.
Prin clasa a noua am avut o colegă de clasă, Aurora. Cred că am fost colege doar pentru un an sau doi. Am reîntâlnit-o după vreo 6 ani pe coridorul unei instituţii. Eu aşteptam la un birou, ea la altul. Cum sunt sociabilă din fire şi mă plictiseam teribil, am intrat în vorbă cu ea, care abia aştepta să fie abordată.
După cinci minute deja îmi povestea despre dragostea vieţii ei, Costeluş. Un băiat de pus la rană. Era norocoasă că-l cunoscuse. O iubea ca pe ochii din cap şi o răsfăţa mai ceva decât o răsfățase vreodată maică-sa.
Totuşi, ceva le umbrea dragostea. Costeluş era mai mare cu 8-9 ani şi burlac fiind, mai călca pe bec. Adică, mai la o bere cu băieţii, mai la un pescuit... şi alte alea. Nu prea-i conveneau prinţesei "năravurile" lui Fătfrumos (chiar dacă la ora actuală o suna şi îi cerea voie să iasă cu prietenii, plus că întreba câte beri avea voie să bea) era hotărâtă să pună piciorul în prag imediat după nuntă.
Totuşi, ceva le umbrea dragostea. Costeluş era mai mare cu 8-9 ani şi burlac fiind, mai călca pe bec. Adică, mai la o bere cu băieţii, mai la un pescuit... şi alte alea. Nu prea-i conveneau prinţesei "năravurile" lui Fătfrumos (chiar dacă la ora actuală o suna şi îi cerea voie să iasă cu prietenii, plus că întreba câte beri avea voie să bea) era hotărâtă să pună piciorul în prag imediat după nuntă.
- Dar vă căsătoriţi? întreb eu ca... omul trezit din reverie, pentru că tocmai îmi spusese că se cunoscuseră de puţină vreme, prin intermediul unei mătuşi. Mătuşa era a lui fătfrumos şi era îngrijorată că-i trece vremea băiatului şi o ia pe căi greşite cu băutura şi golanii, aşa că i-a căutat o fată bună. Şi i-a găsit-o pe cea mai bună! Pe Aurorica (aşa o alinta Costeluş).
- Daaa... vine prelung răspunsul. E cazul! El îmbătrâneşte şi eu tre' să mă strâng de pe drumuri.
............
