joi, august 26

Printesa-pisica

Meseria de parinte se invata din mers. Nimic, dar absolut nimic nu te pregateste pentru aceste clipe. :)












Andreea e printesa. Printesa-pisica... Cu vreo doua luni in urma era "capitanul-printesa-pisica"! Pentru ca e o printesa, vrea sa fie strigata:
"Printesa, poftim la masa!"
"Printesa, hai la bucatarie, s-a incalzit laptele!"
"Printesa, strange te rog jucariile (care nu sunt jucarii, sunt prieteni) si hai la culcare..."
... si lista poate continua. Pe strada, are grija sa corecteze toate persoanele neinspirate care i se adreseaza cu apelativul "fetita":
"Nu sunt fetita, sunt printesa!"
Si de cateva zile, cand iesim la plimbare canta destul de tare, cat sa fie auzita: "Eu sunt printesa, eu sunt printesa, eu sunt printesa...".


Si cand te gandesti ca pana acum nu credeam in reincarnare! ;))

miercuri, august 18

Dupa 20 de ani

              O parte din drumul spre casa bunicii l-am strabatut cu trenul. Traseul acesta il stiu pe dinafara, pentru ca pe vremuri mergeam in vacanta tot pe aici. Insa pe atunci ajungeam la destinatie in 3 ore, nu in 4 ca acum, si in fiecare statie exista cate o cismea cu apa pentru calatorii insetati. Iar pe vremea aia nu erau caldurile de acum. Sa nu ma intelegeti gresit... cismele exista si acum... numai ca ele arata asa:

Intr-un trecut nu prea indepartat, aici obisnuia sa curga apa...
...acum s-a razgandit!! Oare de ce?!?











        



              Aici, niste oameni au construit ceva, tocmai pentru a le oferi calatorilor cel mai de pret dar al vietii: APA! Si tot niste oameni, sub pretextul democratiei (prost intelese), al eliberarii de sub regimul comunist, al lipsei banilor si dintr-o mie de alte motive puerile, au lasat in paragina (in cel mai fericit caz) sau au distrus TOT ce a fost construit inainte de anul 1989!! De ce? Nu stiu motivele - desi mie acest lucru mi se pare o ofensa adusa bunului simt - si pot doar sa-mi inchipui.
              Eram doar o copila atunci cand Romania a luat drumul "libertatii" absolute, asa ca nu stiu prea multe despre viata de pana atunci decat ce-am auzit de pe la parinti si de pe la cei care-au trait acele vremuri. Este fireasca nevoia omului de a se exprima si a trai liber (oare asta facem acum?), dar ce nu inteleg este nevoia de distrugere pe care au simtit-o foarte multi dintre noi. De ce tot ce a fost construit pe timpul regimului ceausist, acum a fost distrus?
              Revolta m-a cuprins cand trenul a stationat vreo 20 de minute intr-o gara. Mai aveam vreo doua ore pana ajungeam acasa, apa era pe terminate si in compartiment erau vreo 50 de grade. Aerul frigea!! Iar noi mai aveam aproape 1 litru de apa. Ne aprovizionasem bine, dar cum in tren faceai sauna, Andreea a baut mai bine de 2 litri de apa in mai putin de doua ore. Noi deja am redus consumul cand am vazut acest lucru. Si acum, cand aveam ocazia sa facem aprovizionarea... surpriza!!

Pe aici, trecuse candva apa!!

              Vorbesc doar de un singur lucru, pentru ca starea intregului traseu e deplorabila!! Trenul opreste in gari fantoma si te astepti ca din cladirile darapanate, fara usi si fara ferestre, sa zboare un stol de lilieci sau sa apara vreo naluca. Ramasite ale unor fabrici, sere, depozite, silozuri, taie vazduhul cu cele cateva ziduri ce inca mai au puterea de a se tine semete, in amintirea unor timpuri trecute, in care romanii au dus-o greu. Atunci se cumpara painea pe cartela si oamenii "mureau de foame" - acum avem de toate, inclusiv copii ce sufera de obezitate si diabet de la varste din ce in ce mai fragede. Atunci, erau interzise intreruperile de sarcina si exista titlul de "mama eroina" - acum, e liber la avorturi, la nepasare, la disperare si la dezolare...
             Nu, nu traiesc cu nostalgia unor vremuri pe care nu le tin minte, traiesc doar cu durerea prezentului si viitorului incert in care imi cresc fetita. Probabil am pornit la drum cu intentii bune, dar pe parcurs ne-am pierdut omenia, ne-am pierdut speranta si bucuria de a trai...

marți, august 17

Ne-am intors...

                   ...mai devreme decat mi-as fi dorit! Insa nu dependenta de net mi-a grabit intoarcerea, ci o mica problema de sanatate. Asa ca, momentan sunt pacienta model... Si e atat de cald, incat abia astept sa stau de vorba cu medicii, nu de alta, dar majoritatea au aer conditionat in cabinete...
                   Asteptam cu atata nerabdare sa plec din oras... aveam nevoie de liniste, de timp, de putina energie... insa in zadar. Am revenit mai stresata si mai obosita decat eram la plecare. Abia acum realizez ca s-a simtit lipsa tatei... locul acela nu va mai fi niciodata o oaza de liniste si va purta pe vecie stigmatul durerii.
Photobucket

duminică, august 1

Calatori

Maine dimineata vom pleca. Urmeaza doua saptamani de liniste in natura. Ma despart cu greu de lumea virtuala. Pana acum, m-am laudat ca nu sunt dependenta de internet... acum am sansa sa imi dovedesc acest lucru - daca intru in sevraj, ma intorc mai repede! :))

vineri, iulie 30

Teama

De cateva zile bunica e in vizita la noi. Luni vom pleca impreuna. Am emotii... n-am mai fost de un an acolo, iar acum vom sta doua saptamani. Mama insista sa merg la mormantul tatei... si nu stiu daca am sa pot face asta. Desi au trecut mai bine de doi ani, simt ca e inca devreme. Sau poate a venit momentul sa imi infrunt teama si durerea.

Pasiune





joi, iulie 29

Pe drum de seara

Pentru ca in ultimul timp caldura ne-a coplesit, plimbarile noastre zilnice au devenit nocturne. Am stat de vorba cu toti gandacii iesiti la treaba printre firele inalte de iarba, tantarii ne-au devenit cei mai buni prieteni si am facut o colectie impresionanta de purici dezmierdand toate pisicile si cateii. Insa micuta mea nu s-a multumit cu mangaiatul si admiratul animalutelor de la distanta, asa ca am fost nevoita sa imortalizez importantele evenimente... 






Pentru ca Andreea a vrut sa o ia in brate apucand-o de coada si
tragand cu putere, pisica (initial foarte prietenoasa) s-a razgandit
si drept rasplata n-a vrut sa ne ofere nici un prim-plan.
Evident, am avut parte de o excelenta repriza de plansete...

joi, iulie 22

Premiu

Acum vreo doua zile Smaranda imi oferea cu generozitate un premiu. L-am adus "acasa". Multumesc Smaranda, sunt extrem de onorata si de incantata!


Premiul merge la:

Alexandra
Robert
Mihaella
Ghiocelul alb
Diana
Madalina Raducanu
Cami
Ema

... si la cine mai doreste sa-l preia!

luni, iulie 19

Alergiile si dansul vracilor

Pentru ca Andreea e alergica la intepaturile de insecte, ieri pe la pranz am ajuns la urgente cu ea. O piscase un tantar si acum avea pleoapele atat de umflate incat abia mai vedea. Acolo, toate bune si frumoase - adica ma asteptam sa fie aglomeratia de pe lume, dar nu era. Toata lumea a fost amabila si in scurt timp ne-a luat si pe noi in primire o doamna doctor. Mi-a spus ca trebuie sa ii faca Andreei o injectie... pe care nu o au. In alte tari se foloseste andrenalina pentru alergici, dar nu la noi in tara. Aici se foloseste doar hemisuccinatul (pe care, evident, nu-l au in dotare). L-am trimis pe tati la o farmacie sa cumpere doua fiole de hidrocortizon hemisuccinat. I-au administrat medicamentul intravenos, iar ea a fost foarte curajoasa, nu a plans deloc!

In timp ce asteptam sa vina tati cu fiolele salvatoare, intru in vorba cu doamna doctor. O intreb daca o vizita la alergolog ar ajuta cu ceva, eventual sa-mi recomande unul. Doctora foarte amabila imi spune ca "puteti merge unde doriti, dar sa stiti ca astea o sa le faca toata viata". Eu, usor paranoica, insist, intreband-o pe doamna doctor ce s-ar putea intampla daca fetita ar fi intepata de o albina - la care raspunsul vine prompt si incurajator: "eh, de la intepatura de albina moare si un adult, doamna..."!!!  M-am blocat pentru cateva secunde. Ii spun doctorei ca vrem sa plecam pentru vreo doua saptamani intr-un loc ferit de civilizatie si ca as dori sa stiu ce medicamente putem lua la noi in trusa de prim ajutor. A strans usor din umeri (deja depasisem limita decenta de intrebari pentru un pacient) si mi-a spus ca e de ajuns Aerius sirop. La insistentele mele mi-a spus ca putem lua la noi si o fiola-doua de hidrocortizon hemisuccinat. I-am multumit frumos si am plecat. Dupa 30 de minute medicamentul incepuse sa-si faca efectul.
  
Concluzia? Daca esti alergic, in spitalele romanesti te vindeci in momentul in care ti se executa dansul vracilor, regulamentar.

miercuri, iulie 14

Adio, fata cu parul de foc!

Soc! De la prima ora televizorul imi arunca in fata moartea Madalinei Manole. Inca nu-mi vine sa cred.
Artista a parasit scena vietii. A murit de ziua ei, pentru ca astazi e/ar fi fost ziua ei. Se spune ca s-ar fi sinucis. Motivele? Deocamdata nu se cunosc. Dar se discuta mult la tv. Se incearca politizarea nefastului eveniment. Tipic romanesc.
Fac salturi de la o televiziune la alta. Jurnalistii nu se lasa. Acum apare si ipoteza crimei. Si se dezbate in continuare... Ce mai conteaza ca niste oameni sufera?!
Madalina parea o femeie implinita. Parea... Acum, un copil o va cunoaste pe mama sa din fotografii... pacat.
Odihneste-te in pace, Madalina Manole. Mi-ai luminat adolescenta si muzica ta a facut lumea mai buna pentru o clipa. Adio, fata draga...


Asculta mai multe audio Muzica

Barbatul fatal

Eram cu Andreea la o plimbare, ceva mai departe de casa. Fetita topaia fericita, tinandu-se de mana mea - e la varsta inocentei absolute, cand cel mai mare necaz il constituie faptul ca nu se poate juca si prin somn.
Deodata simtul olfactiv imi este agresat de un iz puternic de... salam. Mirosul e greoi si ma invaluie fara mila, raspandindu-se cu repeziciune pe toata strada. Plamanii mi s-au blocat instantaneu, refuzand sa mai primeasca aroma statuta.

Ma uit in jur incercand sa identific sursa.
Nici o alimentara prin apropiere, insa trece pe langa mine el... barbatul fatal.
Imbracat in tricou negru mulat (cum altfel?!), cu pantaloni trei sferturi - tot negri - care aveau scris mare, cu alb, intre buzunarele de la spate: STANDUP (o fi stiut el ceva!!), mersul relaxat, usor cracanat si in picioare slapi (albi, sa se "asorteaza" cu scrisul de pe fundul pantalonilor). Bratele indepartate de corp sugerau ca proprietarul lor (al bratelor) tocmai a dus la spalatorie doua covoare mai mici. In mana avea o sticla de nestea si mirosea de parca ar fi dat spargere la alimentara... ce sa mai... idealul oricarei femei...

marți, iulie 6

Natura dezlantuita



Dunarea nu pare impresionata de digul construit
in graba















faleza



faleza 

malul drept al Dunarii

trecere bac (Zaclau - Tulcea)

luni, iulie 5

Ape tulburi










La confluenta cu Dunarea, ai impresia ca apa urca

Gura de varsare a Siretului in Dunare

 Siretul clocoteste