luni, mai 17

Premii noi









Am primit de la Cami  cateva premii super haioase. Cami, sunt onorata, multumesc! :)
























Mi-am inceput saptamana zambind, ce poate fi mai frumos?












Later edit: Dimineata eram grabita si uituca. La randul meu, ofer cu drag premiile: 








MarianeiAlexandreiGabrieleiDisei cat si celorlalte prietene din spatiul virtual. Sa aveti o saptamana cat mai placuta! :)


UPDATE: Un nou premiu de la draga de Alexandra. Blogarul prietenos a ajuns la mine. Multumesc mult Alexandra, te imbratisez cu drag! :*















Friptura de pui cu ciuperci

Ieri am bucatarit. Pentru ca descoperisem pe blogul Marianei o reteta interesanta (care arata super), trebuia neaparat sa o incerc si eu. Zis si facut! Numai ca, in graba (cu Andreea dupa mine) am uitat de rosii... Eh, nu-i nimic, imi spun, si imi vad de treaba in continuare!  In final friptura mea a iesit nemaipomenit (chiar daca i-au lipsit rosiile). 
Reteta e grozava, asa ca o recomand cu incredere!

  Dupa ce a terminat de mancat, Andreea mi-a spus: "Bravo mami, ai facut o mancare delicioasa!". In concluzie, daca m-a laudat fetita mea, inseamna ca mancarea e super :))

vineri, mai 14

Mare anunt, mare!


Am primit de la Manon o "instiintare" care suna cam asa:
"Scrie un articol în blogul tău, despre o carte pe care o iubeşti sau o deteşti. Termen limită: 18 mai.
În cadrul postului, inserează un singur link către http://www.buybooks.ro/ pe cuvântul “cărţi”, boldat. 
Atât: cărţi 
…Şi discount la achiziţionarea de cărţi vei primi! 
Orice blog decent (adica nu nou-creat sau gol) primeste un cupon de 30 RON, plus transport gratuit (mai putin cu curierul).
Daca blogul are pagerank minim 3 primeste cupon de 50 RON.
Daca are pagerank 4, primeste cupon de 70 RON.
Daca are pagerank 5, cupon de 100 RON.
Scrie articolul, trimite mail la buy@buy.ro, pune acolo şi link-ul către postarea ta şi vei primi codul cuponului.
După care, fă comanda la cartea pe care o vrei, Buybooks.ro este o maare librărie virtuală."
Spor la scris :)

Despre o carte

Am sa vorbesc putin despre carti . De fapt, este vorba despre o anume carte:
"Ghidul nesimtitului" de Radu Paraschivescu. Este una din cartile pe care le-am citit cu foarte mare placere.
Cu mult umor, autorul a scris despre "situatii de viata si tipuri umane cunoscute". Ne vorbeste despre oamenii nesimtitii de langa noi, cei de care ne lovim la tot pasul in bloc, in mijloacele de transport in comun, pe strada, in scoli, in magazine, in excursii, la televizor si nu in ultimul rand in politica. Dupa cum vedem (si stim) nesimtitii fac parte din toate categoriile sociale, sunt omniprezenti si nu se simt in largul lor daca nu incearca sa isi lase amprenta cat mai adanc in fiece locsor prin care trec. 
Dovedindu-se un fin observator al naturii umane si avand un deosebit simt al umorului, Radu Paraschivescu a scris o carte care merita citita si care, chiar daca nu corecteaza greseli comportamentale(e greu de crezut ca un nesimtit notoriu va pune mana pe o astfel de carte... sau pe o carte in general), amuza cititorul si il ajuta sa vada cu alti ochi mitocanii intalniti la tot pasul.
Recomand cartea cu multa caldura doar celor care au simtul umorului dezvoltat.

"Decalogul nesimtitului
  1. Fii strident. Lupta cu toate mijloacele impotriva discretiei.
  2. Nu te gandi la ceilalti. Fii egocentric.
  3. Patrunde pretutindeni. Nu te lasa marginalizat.
  4. Fa prozeliti. O sa vezi ca nu e foarte greu.
  5. Batjocoreste lucrurile grave. Practica persiflarea mai ales cand nu e cazul.
  6. Arata-te opac la argumentele celorlalti. Eventual refuza-le "de plano".
  7. Cauta mereu prim-planul. Incearca sa fii contaminant.
  8. Evita sa-ti pui intrebari. Drumul tau e unul al certitudinilor.
  9. Convinge lumea sa se plieze pe setul tau de non-valori. Nu accepta compromisuri.
  10. Nu uita ca marele tau dusman e bunul-simt. Combate-l cu fiecare gest si cuvant."

Afaceri importante!










Azi, pe cand asteptam un microbuz in statie, am vazut o faza super haioasa.

 Pe prima banda opreste o masina. O alta opreste imediat in dreptul ei, pe banda a doua. In spatele masinii nr. 2 erau: un troleibuz, o masina de politie si alte 6 masini. Soferii celor doua masini discutau ceva, fara sa bage in seama randul format in spatele lor. Soferul de pe troleibuz claxoneaza usurel dar... pauza. Mai incearca odata... degeaba. Mai asteapta putin dupa care mai atinge usor claxonul. In sfarsit, masina oprita pe banda 2 se hotaraste sa o ia din loc si restul masinilor se pun in miscare. Chiar si masina politiei!
 Asteptasera cateva minute bune! Uau, cata rabdare!

miercuri, mai 12

Culmea tupeului










Dupa ce a trecut ploaia, am fost sa ne plimbam. Pe drum: mi-e sete, vreau sa urc pe scarile alea, vreau sa mergem pe acolo, hai sa ne intoarcem, hai totusi pe acolo, vreau bratara aia (nu se poate mama, e o bratara pentru fete, tu esti mica. "NU SUNT FETITA, SUNT FATA... si vreau bratara aia." "nu se poate mama, e o bratara pentru ... femei, tu esti fata" - si culmea! A functionat! Am reusit sa o iau din fata vitrinei fara scandal! Uau, ce tare sunt! I-am luat oricum o chestie din aia de facut balonase de sapun. Super incantata!


In drumul spre casa am trecut pe langa un magazin cu delicatese; bineinteles ca a vrut niste trufe de ciocolata si i-am luat. Cand am iesit din magazin, i-am dat o trufa sa o manance dar m-a refuzat: "nu mami,  mananc acasa, nu pe strada!". Copilul meu stie ca nu e frumos sa manance pe strada!! M-am holbat la ea si mi-am spus: "maama, da' ce bine te-am educat!".
Pentru ca nu reusea sa faca balonase si sa alerge dupa ele, am luat eu tubul cu pricina si am inceput sa-i fac baloane. Alerga dupa ele si tipa cand prindea unul... era amuzant, ne distram. 
Tocmai cand ne distram mai bine, trece o suita interesanta pe langa noi: o bunica scortoasa si foarte gatita, fiica sau nora, gatita si aia de mama focului si un baietel de vreo doi anisori. Nu mi-ar fi atras atentia daca n-as fi auzit-o pe bunica, comentand: "femeie in toata firea, se joaca pe strada cu copilul, in loc sa fie serioasa". N-am mai auzit ce bombanea, dar privirea plina de dispret - si cuvantul "educatie" ce a ajuns pana la urechile mele, m-au amuzat. Chiar asa! Eram culmea, indrazneam sa ma joc cu fetita mea pe strada. Chiar am tupeu si lipsa de bun simt! 

Culmea e ca pustiul lor, fascinat de joaca mea cu Andreea, s-a smuls din mainile mamei sale si a venit spre noi. Moment in care bunica si mama au sarit agitate pe el si l-au luat de langa noi pe sus. Mi-am oprit fetita si le-am lasat sa se indeparteze. Am ras. Si acum rad. 
Cat de odihnita sa-ti fie mintea sa judeci un parinte ce se lasa prins in jocul copilului?? Si ma intreb la randu-mi: oare ce educatie va primi pustiul respectiv de la doua... cotofene constipate, pentru care conteaza mai mult aparentele decat sufletul? Uite-asa isi fac aparitia viitorii fitzosi, frustrati si "vedetzi" de bani gata.

Intamplarea imi aduce aminte de o alta minune vazuta in parc: un baietel  de vreo doi anisori cu mamica. Au stat in parc vreo doua ore: timp in care mama a vorbit TOT TIMPUL  la telefon, fara sa se ocupe de cel mic. Cand a terminat de vorbit, l-a luat pe micut de o aripa si au plecat acasa. In timpul asta, eu m-am jucat in nisip cu fetita mea si cu inca un baietel. Construiam castele si broaste testoase. E inutil sa spun ca eram singura mamica din parc, care se juca impreuna cu copilul. 

Nu sunt o mama perfecta, imi pierd de multe ori rabdarea, dar incerc sa ma corectez si incerc sa cresc odata cu fetita mea. Pentru ca astia mici au obiceiul sa vina pe lume fara manual de instructiuni si nimeni, absolut nimeni, nu te poate pregati pentru ce urmeaza dupa ce intra in viata ta un astfel de ingeras. 

Si cand te gandesti ca sunt atatia copii ce simt lipsa parintilor in viata lor...

Intelepciunea zilei










De cand a implinit 4 ani, fetita mea ar vrea sa fie in fiecare zi... ziua ei. Cantecul ei preferat e: "multi ani traiasca, multi ani..." si imi incanta auzul cam odata la doua zile cu aceleasi cuvinte aniversare. In fiecare zi imi spune: mami, am mai crescut putin! Acum m-am facut mare? E nerabdatoare, si mi-a spus ca trebuie sa se faca mare cat mai repede, sa se faca printesa si sa mearga la bal. I-am explicat ca trebuie sa mai creasca dar s-a suparat si acum ma intreaba in fiecare zi daca a mai crescut si daca se poate duce la bal. Pentru ca printesa oricum e. Zilele trecute mi-a spus ca are 2 nume: Babi si Ratunzel, (n.t. - Barbie, Rapunzel). Asteapta sa vina printul Andrei sa o duca la bal. 

Andrei este un baietel din grupa ei de la gradinita. E prima ei dragoste... In fiecare dimineata cand se trezeste isi ia cele doua telefoane (jucarii) si vorbeste la telefon cu Andrei. Ma cearta si imi spune sa fac liniste pentru ca ea "voveste" la telefon cu Andrei. Daca n-ai sti ca se joaca, ai spune ca chiar vorbeste la telefon. Are o imaginatie...

Acum asteptam sa treaca ploaia si sa ne ducem la plimbare. Intre timp curata bacteriile de pe jucarii cu o perie de par. :| Am crezut ca nu am inteles bine si am mai intrebat-o odata ce face si mi-a raspuns: "curat bacteriile de pe jucarii cu peria asta". N-am o oglinda la indemana, dar cred ca imi pot imagina ce fata am... Am intrebat-o ce sunt alea bacterii si mi-a explicat ca bacteriile sunt alea care trebuie sterse cu peria de pe jucarii. A vazut la televizor! 
Intreb: "da' de ce trebuie sterse cu peria de par?" . Raspuns: "pentru ca asa trebuie, intra mai bine in perie si dupa aia se transforma in gunoi si il putem duce la masina de gunoi. Aia mare." 
Aaa... sunt pe deplin luminata... 


N-am inteles care e legatura dintre peria de par si bacterii, dar se pare ca e un fel de ritual de purificare al interiorului casei!

Telefonul buclucas

De cateva saptamani primesc telefon de la un dement. Pana acum am gasit doar apelurile pierdute, pentru ca telefonul meu e mai mereu dat pe silentios si de cele mai multe ori nu il aud. Dar astazi cand a sunat, am raspuns. Daca imi ascultam instinctul probabil nu as fi facut-o, dar... Am raspuns si... liniste. Ok, imi spun, inseamna ca e unul care are prea mult timp liber. N-am inchis, am pus telefonul usor pe birou si las fraierul sa-si consume banii. La un moment dat insa, se aude o voce. Nu injura, asa ca am raspuns. Vocea s-a prezentat ca fiind de la Metro si intreba daca poate vorbi cu doamna X (cu mine, adica). Pentru ca-mi stia numele, m-am gandit ca chiar e de la Metro, pentru ca am mai primit telefoane de la ei cand mai aveau promotii. Dar surprizaaa... Cand am cerut detalii mi-a inchis.

Gandindu-ma putin, mi-a venit ideea sa dau un search pe Google. Si... iata ce am aflat: de la acealsi numar se dau telefoane in toata tara. Vocea se prezinta la toata lumea ca fiind de la Metro, carry and cash - cunoaste numele, cnp-ul si toate datele persoanei pe care o suna. Ei bine, in momentul ala chiar am intrat in panica. Dar incerc sa ma linistesc, pana la urma ce se poate intampla? Acum mi-am invatat lectia si cu siguranta nu voi mai raspunde decat la numerele cunoscute.

Numarul de la care am tot primit aceste apeluri este acesta: 0374103800

Daca cineva este sunat de pe acest numar, e bine sa nu raspunda. Persoana care suna e bolnava psihic si se distreaza dand telefoane aiurea.
Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca are acces la datele personale ale oamenilor... acum devin chiar prapastioasa. 
Gata, inchei inainte sa incep sa prevestesc si eu cutremure.

L.E. - Am aflat mai tarziu ca numarul e din reteaua Orange (numar de fix).


Update: 
Celor care se chinuie să explice faptul că un biet angajat face un ban cinstit lucrând pentru Metro, le spun doar un lucru - mie, ofertele şi promoţiile de la supermarketul în cauză îmi vin prin sms-uri pe telefon, semnate Metro. Fără respiraţii  sacadate în receptor, fără alte întrebări inutile la ore extrem de nepotrivite.