Se afișează postările cu eticheta cocalarus aeternus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cocalarus aeternus. Afișați toate postările

miercuri, iunie 9

Omagiala

Azi a fost cu siguranta ziua surprizelor neplacute, oferite cu generozitate de oamenii de langa mine. Mai intai am ramas cu un gust amar vazand pana unde poate merge meschinaria unora, ca mai apoi, spre seara, sa ma socheze lipsa de bun simt a unor concitadini.
Se pare ca in anul 2010, la bloc, inca mai locuiesc mitocani  (apartamentus ruralus). In seara asta, am avut nenorocul sa dau peste un specimen, pentru care, cosul de gunoi e articol de design interior, iar eliberarea resturilor menajere pe fereastra, direct in capul trecatorilor, face parte din show-ul de marti. Spre fericirea noastra, ne-a ratat. 
 Intalnirea de gradul 3 cu apartamentus ruralus m-a lasat intr-o stare contemplativa, asa ca ii dedic (lui, mitocanului) urmatoarul clip... merita! Desi nu cred ca esenta melodiei ar putea penetra stratul de osanza ce-i acopera creierul neted. 

marți, iunie 1

Impresii










La intoarcerea acasa, in microbuz, urca un trio interesant. Doi barbati si o femeie. Atat femeia cat si sotul ei erau foarte guralivi. Desi microbuzul era plin ochi, cei doi nu aveau probleme in a se exprima TARE si LA OBIECT, destul cat sa auda si pasagerii microbuzului din spate. Ea, de dimensiunile unui dulap cu doua usi, foarte volubila, il intreaba pe cel de-al doilea barbat despre sotia acestuia(e prieten de familie din cate imi dau seama). Acesta din urma, raspunde pe un ton normal si discret. Ea rade zgomotos si vorbeste in continuare LA FEL DE TARE. 
La un moment dat se elibereaza un loc si "doamna" se aseaza. Ii cere telefonul sotului, pentru a o suna pe mama ei. O anunta ca a luat rezultatele (era vorba despre copilul cuplului) si ca au iesit negative, chiar si coproparazitologicul. 

In continuare, sotul ei preia monopolul asupra discutiei cu prietenul de familie. Subiectul transat erau senzorii de miscare dintr-o cladire, unde probabil lucra respectivul (*despre sot e vorba). Pe un ton vesel si la fel de sonor ca al sotiei lui, ii spune amicului sau ca a facut rost de 4 calorifere de aluminiu "buuune, bune". Apoi: 
"stii cati senzori de miscare au acolo? Multe taaare! Daca vrei iti fac si tie rost, ai nevoie?
-As vrea si eu...
-Da?? Pai spune de cati si se rezolva!
-Eee, pai as avea nevoie de vreo caruta... (rade, jenat)
-Si doua daca vrei! Eu as vrea unul pentru la baie (moment in care intervine sotia lui)
-La ce-ti trebuie tie, mai, senzor de miscare la baie?
-Cum la ce-mi trebuie!? Cand deschizi usa, se aprinde automat becul si nu mai trebuie sa-l stingi cand iesi, ca se stinge singur... he, he, he.
Si discutia continua. Imi era greu sa-i ignor, pentru ca erau chiar in fata mea si oricum vorbeau foarte tare.Pana la urma coboara. 


Doi barbati sunt asezati pe banca din spatele meu (i-am remarcat dupa ce a coborat grupul vesel):
-Cum pot frate unii, sa vorbeasca intr-una!? se intreaba unul dintre ei. La care celalalt:
-Eh, ce sa-i faci? Asa e, cand esti... de la Chiraftei, Pechea...

vineri, mai 14

Afaceri importante!










Azi, pe cand asteptam un microbuz in statie, am vazut o faza super haioasa.

 Pe prima banda opreste o masina. O alta opreste imediat in dreptul ei, pe banda a doua. In spatele masinii nr. 2 erau: un troleibuz, o masina de politie si alte 6 masini. Soferii celor doua masini discutau ceva, fara sa bage in seama randul format in spatele lor. Soferul de pe troleibuz claxoneaza usurel dar... pauza. Mai incearca odata... degeaba. Mai asteapta putin dupa care mai atinge usor claxonul. In sfarsit, masina oprita pe banda 2 se hotaraste sa o ia din loc si restul masinilor se pun in miscare. Chiar si masina politiei!
 Asteptasera cateva minute bune! Uau, cata rabdare!

miercuri, mai 12

Telefonul buclucas

De cateva saptamani primesc telefon de la un dement. Pana acum am gasit doar apelurile pierdute, pentru ca telefonul meu e mai mereu dat pe silentios si de cele mai multe ori nu il aud. Dar astazi cand a sunat, am raspuns. Daca imi ascultam instinctul probabil nu as fi facut-o, dar... Am raspuns si... liniste. Ok, imi spun, inseamna ca e unul care are prea mult timp liber. N-am inchis, am pus telefonul usor pe birou si las fraierul sa-si consume banii. La un moment dat insa, se aude o voce. Nu injura, asa ca am raspuns. Vocea s-a prezentat ca fiind de la Metro si intreba daca poate vorbi cu doamna X (cu mine, adica). Pentru ca-mi stia numele, m-am gandit ca chiar e de la Metro, pentru ca am mai primit telefoane de la ei cand mai aveau promotii. Dar surprizaaa... Cand am cerut detalii mi-a inchis.

Gandindu-ma putin, mi-a venit ideea sa dau un search pe Google. Si... iata ce am aflat: de la acealsi numar se dau telefoane in toata tara. Vocea se prezinta la toata lumea ca fiind de la Metro, carry and cash - cunoaste numele, cnp-ul si toate datele persoanei pe care o suna. Ei bine, in momentul ala chiar am intrat in panica. Dar incerc sa ma linistesc, pana la urma ce se poate intampla? Acum mi-am invatat lectia si cu siguranta nu voi mai raspunde decat la numerele cunoscute.

Numarul de la care am tot primit aceste apeluri este acesta: 0374103800

Daca cineva este sunat de pe acest numar, e bine sa nu raspunda. Persoana care suna e bolnava psihic si se distreaza dand telefoane aiurea.
Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca are acces la datele personale ale oamenilor... acum devin chiar prapastioasa. 
Gata, inchei inainte sa incep sa prevestesc si eu cutremure.

L.E. - Am aflat mai tarziu ca numarul e din reteaua Orange (numar de fix).


Update: 
Celor care se chinuie să explice faptul că un biet angajat face un ban cinstit lucrând pentru Metro, le spun doar un lucru - mie, ofertele şi promoţiile de la supermarketul în cauză îmi vin prin sms-uri pe telefon, semnate Metro. Fără respiraţii  sacadate în receptor, fără alte întrebări inutile la ore extrem de nepotrivite.




duminică, mai 9

Usa, vecinii si cainele











Ai putea crede ca daca e duminica, toata lumea mai ia o pauza si se odihneste. Gresit!! Duminica, mai ales duminica, oamenii sunt extrem de ocupati.

Pentru ca am petrecut o noapte alba lucrand la un proiect, cand am pus capul pe perna, mi-am propus sa dorm ceva mai mult - pentru ca e duminica si fetita mea se trezeste destul de tarziu. Deci la ora 5.30 m-am asezat in pat si daca de obicei adorm greu (sotul meu ma "dezmiarda", spunandu-mi ca sunt aidoma printesei cu bobul de mazare), acum am adormit imediat. Locuind la bloc, era normal ca pe la 6.30 vecinii mei, avand treaba, sa inceapa sa buseasca usa de la intrare cu gratia unui halterofil suparat. Doar e duminica! Am sarit din pat cu impresia ca se prabuseste blocul, insa am adormit la loc, auzind vocea reconfortanta de bariton, a vecinului de la 4, pe casa scarii.

Aveam impresia ca au trecut cateva ore cand m-a trezit latratul cainelui. Care caine? Al celuilalt vecin de la 4. Era doar 6.45. Si cainele latra cu inversunare. E un catel de talie mica, are un latrat ritmic si ascutit, ce iti sfredeleste creierul. De obicei, poate latra in continuu pana la 3 ore. Cu pauze scurte de cate 2-3 minute. In dimineata asta repriza nu a tinut decat vreo ora si jumatate. Timp in care eu incercam sa motai, cu o mare intelegere fata de traditia culinara vietnameza...

Acum imi vor sari in cap iubitorii de animale. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, iubesc animalele, dar din moment ce locuiesc la bloc, intr-un apartament cu doua camere si fiind posesoare de copil, sunt intr-un oarecare conflict cu posesorii de caini. In primul rand, asa zisii iubitori de animale, ar trebui sa-si dea seama ca chinuie bietul catel tinandu-l intr-un apartament micut, lasandu-l singur deseori. Cand e singur acasa urla ore intregi, de ti se rupe inima de mila lui.

In dimineata asta nu era singur, judecand dupa zgomotul strasnic suav de usi busite la intervale scurte si strigatele de la un etaj la altul, semn al unei activitati intense. De obicei nu ma intereseaza programul vecinilor mei, dar cum e duminica, si obosita fiind, voiam doar sa ma odihnesc. Ce pretentii pe capul meu!!  
Ca sa inchei, pe la 8.30, urletele vocile armonioase ale vecinilor, pocnetul specific de usi al caselor in panta si latratul cainelui, mi-au trezit copilul si m-au smuls si pe mine din dulcea motaiala. 
Pe la 10, careva a inceput sa bata cuie in pereti. Probabil si-a cumparat vreun tablou misto si n-avea unde sa-l agate.

joi, aprilie 8

Sarbatori fericite si... o conducta sparta


Eu locuiesc la bloc. Bloc turn (ce-i drept, are numa' 10 etaje), dat in "functiune" cu cateva luni inainte de venirea mea pe lume, deci e o cladire destul de veche. Am niste vecini... minunati, dar asta e alta poveste.

De cativa ani incoace, de Paste sau de Craciun se sparge cate o teava prin vecini. Nu stiu daca sa rad sau sa urlu de nervi, dar deja m-am obisnuit. Anul acesta nu a fost cu nimic deosebit fata de anii precedenti. Numai ca "minunea" s-a intamplat dupa Paste, adica astazi. Dimineata cand am intrat in baie am auzit in perete un zgomot inconfundabil (am urechea atat de sensibila la susurul apei...). L-am chemat imediat pe sotul meu, care a incercat sa se uite (?) pe langa conducte in sus - desi n-am inteles de ce, pentru ca la cat de tare curgea apa, era evident ca pe la un etaj superior exista o conducta sparta, nu fisurata.

Domnul meu a plecat imediat sa investigheze. Nu suntem genul care batem in calorifer de la primul stranut, sau ne alarmam de la prima picatura de apa cursa din tavan; si chiar daca am avut momente in care  puteam filma "Singing in the rain" la noi in baie, suntem totusi constienti ca locuim la bloc si trebuie sa ne bucuram de fiecare moment petrecut in scumpa nostra casa.

Spre bucuria mea, problema s-a rezolvat in cateva ore. Nici acum nu pot crede ce noroc am avut anul acesta: conducta cu pricina nu s-a spart in ziua de Paste! Sau de Craciun! Pentru ca am aflat cu stupoare ca teava era fisurata din toamna (!), dar vecinii nu au reparat-o pentru ca au avut nunta, apoi au plecat in luna de miere, apoi a venit Craciunul... si daca nimeni nu a reclamat vreo neplacere... de ce sa fie reparata?